Probabil că mulți dintre dumneavoastră deja ați primit sau ați văzut cum arată ultimele semne de Biblie pe care le-am pregătit pentru frații și surorile din România.
Fiecare semn conține date importante cu privire la noi și la lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat în Africa. Pe față aveți o descriere simplă a lucrării din Malawi (cluburi de copii, tabere de evanghelizare, orfelinate, centre de hrănire și biserici), precum și o poză cu familia (sus: Ovi & Lita, jos: Aimee și Jessica).
Pe verso, aveți o poză frumoasă care arată așa de frumos că lucrarea noastră se axează mult pe copii. În poza respectivă apar peste 600 de copii, toți participanții pe care i-am avut la tabăra organizată în luna Noiembrie 2013. Sub această poză se poate vedea câteva idei extrase din motto-ul nostru găsit în Romani 10:13-15, iar în partea dreaptă apar conturile noastre bancare.
Sub toate acestea, găsiți cele mai importante modalități de contact: pagina de internet, adresa de email dar și pagina de Facebook.
Fiindcă, oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.
Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut?
Şi cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit?
Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi?
După cum este scris:
Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia.
Scriu acest articol deoarece am întâlnit mult prea mulți tineri creștini care trăiesc înșelați că muzica pe care ei o ascultă nu poate avea nici măcar un efect asupra lor. Spun ei, versurile sunt acelea care contează, nu muzica.
Cineva mi-a spus că notele muzicale au fost făcute de Dumnezeu, deci nu au cum să fie bune sau rele. După această logică, nici literele alfabetului nu sunt rele atunci când sunt de sine stătătoare, însă combinațiile contează.
Haidem să ne uităm la următoarele câteva cuvinte dintr-un cântec. Nu vă spun artistul sau genul muzical, ci doar textul care, după unii, este singurul care contează:
Isus al tău, personal
Cineva care să îți audă rugăciunile
Cineva căruia să îi pese
Dacă ar fi să judecăm după cuvinte, atunci probabil că vorbim despre o muzică creștină, deoarece textul este creștin. Până la urmă, Domnul Isus trebuie să fie personal și El este Acela care ne aude și ascultă rugăciunile și Lui îi pasă. Continuarea textului care spune că Isus este acolo atunci când avem nevoie de El. Ce cuvinte înălțătoare! Ce mesaj frumos! Cum să nu fie melodia cu pricina una creștină?!?
Haidem să ascultăm acum întreaga piesă, împreună cu melodia și ritmul:
Marea majoritate dintre noi am concluziona că, până la urmă, nu vorbim despre o muzică creștină. De ce? Deoarece melodia nu coincide cu textul. Dacă stăm liniștiți și analizăm reacțiile minții și a trupului nostru, vom observa că mesajul primit nu este nicidecum unul înălțător, ci apăsător și agitat.
Totuși, conform unora dintre tinerii noștrii, a unora care poate fac parte din trupele de închinare ale bisericilor noastre, muzica de mai sus este creștină deoarece textul este, se pare, unul bun. Până la urmă, dacă avem cuvântul “Isus” sau “Dumnezeu”, atunci totul este bine, nu?
Dacă v-aș spune că artistul care cântă “frumoasele cuvinte” de mai sus a fost un Satanist convins, m-ați crede? Dacă v-aș spune că el L-a batjocorit pe Dumnezeu toată viața, m-ați crede? Dacă v-aș spune că lui i-ar fi plăcut să fie cel care a eradicat creștinismul, m-ați crede?
Ei bine, numele artistului este Marilyn Manson, și poza lui este mai jos:
Ce vom mai zice acum? Mai poate fi melodia de mai sus creștină? De ce nu? Dacă numai cuvintele contează, dacă numai ele transmit un mesaj, de ce să ne poticnim în artist și în muzica promovată de el? Dar dacă Hillsong ar cânta muzica de mai sus ar fi ea în regulă? După mulți tineri, din păcate, ar fi.
Dacă argumentul “Doar textul contează” ar fi valid, atunci ar trebui să putem să punem această piesă la următoarea întâlnire de tineret, fără să fie nici măcar o problemă. Doar “inima mea este a lui Dumnezeu și eu pot să îi cânt Lui orice“.
Dar cine e Marilyn Manson și care a fost scopul lui?
Marilyn Manson a fost “ordinat” în Biserica lui Satan și în fața mulțimii se mutilează, rupe Biblii și aduce blasfemii Domnului Isus Cristos. Pe tricourile lui stă deseori scris: “Ucideți-vă părinții” și “Eu iubesc pe Satan”.
Pe tricoul de mai jos stă scris, printre altele: “Omoră-L pe Dumnezeu”, “Omoră-ți mama și tatăl”, “sinucide-te”.
Deși inițial unii am fi putut crede că avem o muzică creștină, iată că cel care o cântă este un ucenic al Diavolului. Manson este un apostol al celui rău, și el ține evanghelizări publice, sub formă de concerte.
Nu, muzica nu este neutră, nu este amorală. Versurile contează prea puțin. Mai importantă e melodia deoarece ea este cea care duce și aprofundează mesajul. Ritmul specific este cel care “adoarme” mintea și o deschide pentru tot felul de influență demonice.
Tot Marilyn Manson a spus: “Muzica este cea mai puternică formă de magie” (Music is the strongest form of magic). E interesant cum el înțelege puterea muzicii și o folosește cu un scop bine determinat.
Tot el a spus: “Nu știu dacă cineva a înțeles ceea ce încercăm să facem, să îi atragem pe oameni. Odată ce îi avem, le putem da mesajul nostru.” (Hit Parader, Oct. 1996, pagina 28).
“Sper”, a mai spus el, “că voi fi ținut minte ca și cel care a pus capăt creștinismului” (Spin, Aug. 1996).
Sper ca prin acest scurt articol să vă fi trezit la realitățile muzicii care ne înconjoară. Ea nu este la voia întâmplării. Deși ar fi putut fi folosită doar pentru a-I sluji lui Dumnezeu, cel rău a luat-o și a corupt-o pentru a-și aduce gloria pentru sine. Vreau ca dumneavoastră să fi văzut că există un plan al celui rău, iar muzica este mediumul prin care se duce la îndeplinire acest plan. Ideea că “doar textul contează” este una de-a celui rău, ca să ne închidă ochii la atacurile lui.
Foarte multă muzică contemporană își are rădăcinile în rock, muzică creată cu scopul de a trăi după propriile dorințe. Tobele pe care le folosim în biserici își au originile în voodoo, și scopul lor a fost dintotdeauna de a deschide inimile celor participanți la influențele demonice.
Înțelegând aceste lucruri, e bine ca să analizăm întreaga noastră colecție de albume și să vedem unde și ce trebuie curățat. Fie ca Dumnezeu să ne ajute.
Ce înseamnă să fii orfan în Africa? Înseamnă să te trezești singur dimineața și să nu fie nimeni să te trimită la școală. Înseamnă să nu fii sigur că vei mânca ceva în ziua respectivă. Înseamnă să nu ai nici o șansă să scapi de cercul vicios al sărăciei. Înseamnă lipsă de afecțiune, protecție, educație și oportunități în viață.
În programul pe care îl avem în Malawi, Africa, 52 de copii orfani și subnutriți primesc zilnic dragoste și o șansă în plus.
Trăim în vremuri grele pentru mulți creștini, vremuri care nu au mai fost peste noi niciodată. Mii de oameni trăiesc în nesiguranță și în frică de moarte, iar se pare că lumea și guvernele nu prea fac nimic.
Cu toții am auzit, cel puțin din treacăt, despre situația gravă din Irak. Înainte să continui, vreau să fac o primă observație șocantă: Mass-media nu ne spune tot adevărul. Într-o lume înnebunită după toleranță, sau poate cuprinsă de frică, nouă celor care trăim în Europa sau America nu ni se spune adevărul gol-goluț cu privire la faptele mizerabile pe care musulmanii le fac în Orientul Mijlociu.
Într-un articol anterior am explicat ce se întâmplă cu creștinii din orașul irakian Mosul, și vă recomand să citiți acele câteva rânduri importante.
Casele lor sunt marcate cu simbolul arabic ﻥ, adică “n”, literă care derivă de la numele pe care creștinii îl poartă acolo: Nazarene (الناصري). Scopul acestei însemnări este ca toată lumea să știe unde locuiesc creștinii pentru ca ei să fie omorâți sau să le fie impuse taxe “de protecție”.
Situația a scăpat de mult timp de sub orice control, islamișii din gruparea teroristă ISIS omoară zilnic copii, femei și bărbați fie prin împușcare, decapitare sau spânzurare. De cele mai multe ori, femeile sunt luate ca și prizionere de război și folosite ca și sclave sexuale de către militanții ISIS.
Ceea ce nu veți vedea la posturile locale de TV sau în ziare, veți putea să vedeți pe site-ul unui creștin care s-a întors de la această ideologie satanică: Walid Shoebat. Doresc să vă atenționez că veți vedea poze și clipuri video extrem de grafice și sângeroase, însă care arată realitatea din acele locuri și prin ceea ce trec creștinii. Capete de oameni înfipte în garduri, trupuri aruncate în mijlocul străzii, gropi comune și multe altele sunt realitățile îngrozitoare de acolo.
Revin la întrebarea din titul, de ce ne omoară?
Răspunsul șocant pe care trebuie să vi-l spun este simplu: Ne omoară pentru că așa spune religia lor. Foarte mulți creștini cred, în mod greșit, că doar musulmanii răi comit asemenea atrocități. Eu vă voi spune, și vă voi arăta că, defapt, doar musulmanii buni fac acest lucru.
Coranul este cartea musulmanilor de căpătâi și locul de unde ei își trag toate principiile cu privire la viață și comportament. Dacă Biblia ne învață pe noi, creștinii, să ne iubim dușmanii și să întoarcem celălalt obraz, Coranul îi învață pe musulmani să își omoare dușmanii în sânge rece.
Haidem să vedem doar câteva pasaje, din cele 109 de versete în care Musulmanii sunt îndemnați să ducă război cu “necredincioșii” cu scopul ca Islamul să ajungă la putere:
Omorâți-i unde-i prindeți și alungați-i de acolo de unde v-au alungat!
Iar schisma (necredința) e mai rea decât omorul.
Dar nu luptați împotriva lor aproape de Moscheea Al-Haram ,
doar dacã ei se luptã cu voi în ea. Iar dacã, însã, ei contenesc, atunci Allah este Iertãtor, Îndurãtor[Ghafur, Rahim]. Luptați-vã cu ei pânã ce nu va mai fi necredințã
și credința va fi numai în Allah! Dar dacã ei contenesc, atunci nu mai existã vrãjmãșie, decât împotriva celor nelegiuiți. Sura 2: 191-193
În alte cuvinte noi, necredincioșii în Islam, avem doar două opțiuni: moartea sau convertirea la Islam. În contextul de mai sus, Mohamed și armata lui tocmai s-au mutat în Medina și încă nu erau în război cu cei din Mecca. Versetele nu încurajează violență defensivă, ci una ofensivă, până când singura religie este Islamul.
Noi vom semãna spaimã în inimile celor care tãgãduiesc, pentru cã I-au asociat lui Allah
[idoli], fãrã ca El sã fi trimis nici o dovadã pentru aceasta. Sura 3:151
În contextul de mai sus se face referire la necredincioșii politeiști, însă și creștinii sunt incluși deoarece ei cred în Trinitate. În mod incorect musulmanii cred că Trinitatea înseamnă 3 dumnezei.
Nu sunt egali dreptcredincioșii care rãmân în casele lor – afarã decei care au un beteșug –
cu cei care luptã pe calea lui Allah, cubunurile și cu sufletele lor.
Allah vine cu mai mult har asupra lor. Sura 4:95
Din vreo cauză necunoscută, versetul din limba română nu este complet pe site-ul unde eu am găsit Coranul în limba română, în limba engleză el spune așa:
“Not equal are those believers who sit (at home) and receive no hurt, and those who strive and fight in the cause of Allah with their goods and their persons. Allah hath granted a grade higher to those who strive and fight with their goods and persons than to those who sit (at home). Unto all (in Faith) Hath Allah promised good: But those who strive and fight Hath He distinguished above those who sit (at home) by a special reward,-“ Pasajul critică musulmanii moderați sau pașnici, avertizându-i că ei nu sunt egali în ochii lui allah cu cei care se luptă împotriva necredincioșilor. În Hadith se dă explicarea clară asupra acestui pasaj. Acolo unui om orb îi părea rău că nu se poate implica în războiul fizic (nu spiritual cum vor să ne amăgească musulmanii de astăzi). Mohamed vorbește clar despre un război fizic, deoarece singurii motivați să nu facă parte din el sunt cei cu anumite handicapuri fizice.
Acesta au fost doar câteva din multitudinea de versete care îi îndeamnă pe musulmani la război împotriva necredincioșilor. O listă completă o puteți găsi AICI.
În ziua de astăzi lumea vrea să credem că Islamul este religia păcii. Fals! Definiția păcii din dicționarul lor este o definiție inventată și înțeleasă doar de ei. Noi când vorbim de pace, vorbim de înțelegere, toleranță și aceeptarea diferențelor. Pacea, în dicționarul musulman, înseamnă toată lumea la picioarele Islamului. Orice răzvrătire ( a fi creștin, evreu, ortodox, etc) este un act de război.
Îmi doresc mult ca toți creștinii să aibă o viziune corectă asupra Islamului și asupra musulmanilor. Biblia ne învață să îi iubim, chiar dacă ei vor să ne fie dușmani. Inchiziția catolică nu a reprezentat niciodată învățătura creștină și nici creștinismul Evanghelic. Catolicii de atunci cu călcat în picioare Cuvântul lui Dumnezeu și principiile Bibliei. Totuși, crimele din Irak și Siria reprezintă 100% credința și principiile Islamice. Dacă astăzi avem musulmani pașnici, este pentru că ei fie nu înțeleg ce trebuie să facă sau nu le pasă. Precum și în cazul creștinilor, și în Islam avem musulmani de formă, care s-au născut așa și nu vor să se schimbe. Și acolo avem oameni care nu au citit niciodată cartea lor de căpătâi, musulmani formali cărora nu le pasă de ceea ce le spune dumnezeul lor. Despre ei ni se spune că sunt buni și ei ne sunt dați ca și exemplu atunci când vor să scoată în evidența faptul că Islam este o religie a păcii.
În această idee, vreau să mai exprim un lucru:
Un musulman rău, este un om bun.
Un musulman bun, este un om rău.
În alte cuvinte, atunci când un musulman trăiește în pace, își vede de treaba lui, nu omoară pe nimeni și nu se face părtaș crimelor care se întâmplă în numele Islamului, el defapt este un om bun, în ochii lumii. Totuși, în ochii dumnezeului lui, din punctul de vedere al religiei lui, el este un musulman rău.
Tot așa, atunci când un musulman decapitează copiii creștinilor, atunci când se roagă pentru distrugerea Israelului și atunci când susține activitatea teroristă, el este un om rău în ochii lumii. Totuși, în ochii religiei lui, el este un musulman bun.
Lupta pe care musulmanii o au împotriva necredincioșilor se numește jihad. Un site islamic din România definește jihad-ul așa:
Jihad este cuvântul arab ce înseamnă a lupta, a face un efort, a înfrunta greutățile de tot felul. În Islam acest cuvânt înseamnă lupta pentru calea lui Dumnezeu.
Coranul egalează jihad-ul, o îndatorire importantă în Islam, cu Islamul în sine. Cei mai distinși slujitori ai lui Dumnezeu, Profeți sau sfinți, au atins aceste distincții prin participarea la jihad împotriva necredincioșilor și împotriva propriilor dorințe carnale. Jihad-ul are o importanță foarte mare în fața lui Dumnezeu, deoarece El ne-a creat pentru ca noi să descoperim adevărata noastră esență și de a-i încuraja și pe ceilalți să facă același lucru.
Dumnezeu spune în Coran: Credincioșii care se feresc să lupte, înafară de cei oropsiți, și cei care luptă pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile și făpturile lor nu sunt deopotrivă. Dumnezeu le dă întâietate celor care luptă cu bunurile și făpturile lor asupra celor care se feresc să lupte. Dumnezeu a făgăduit tuturor bunătăți, însă Dumnezeu le dă întâietate luptătorilor față de cei care stau degeaba și lor va da o mare răsplată. (4:95).
Oricât de mari ar fi sacrificiile pentru a lupta împotriva necredincioșilor, toate acestea fac parte din jihad-ul mai mic. Acest jihad este mai mic atunci când este comparat cu cel care este mare. Jihad-ul mai mic nu trebuie subestimat deoarece și acesta este foarte important pentru că le oferă șansa musulmani de a primi titlul de războinici sfinți ai Islamului sau de martiri. Asemenea titluri primite de aceștia le deschid porțile către Paradis și către iertare. Sursa.
Tot ceea ce se întâmplă astăzi în Irak este condamnabil în ochii noștrii, deoarece într-un fel sau altul fiecare țară a fost expusă legilor și principilor lui Dumnezeu. În ochii musulmanilor adevărați, ai celor reali și adevărați, ceea ce se întâmplă acolo este perfect normal și conform cuvântului lui allah. Ei se văd folosiți de dumnezeu în scopul răspândirii Islamului pe întreg pământul și în scopul eradicării pământului de cei necredincioși.
Creștinii sunt omorâți pentru că există Coran. Creștinii sunt omorâți pentru că există musulmani buni, oameni care sunt gata să ducă la îndeplinire “voia lui dumnezeu”.
————————————–
Ca și o notă secundară acestui articol, vă readuc aminte o sursă de informații la zi cu ceea ce se întâmplă în Irak: shoebat.com.
Dacă doriți să înțelegeți mai bine ce se întâmplă în situația cu Israelul, palestinienii și Fâșia Gaza, vă recomand un alt site, jewsnews.co.il. Și aici mass-media ascunde adevărul.
Pentru mai multe informații despre Islam și Coran, vă recomand siteul answeringmuslims.com.
Vreau să mă folosesc de această oportunitate să distrug un alt mit pe care mulți creștini și musulmani îl cred cu desăvârșire, și anume că ambele religii slujesc pe același Dumnezeu. Fals. Allah este un demon care vrea să fure închinarea pe care Dumnezeul adevărat o merită. Allah este un dumnezeu (cu “d” mic). Dumnezeul Islamului nu a avut un fiu, Dumnezeul adevărat are un Fiu pe care L-a dat să moară pentru păcatele lumii. Nu putem să vorbim despre același Dumnezeu. În Islam, Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, ci un profet ca oricare alții. Biblia ne spune că “nimeni nu vine la Tatăl” decât prin Isus. Ioan 14:6. Conform credinței creștine, musulmanii nu merg în cer din pricina faptului că nu se încred în Domnul Isus ca fiind Mântuitorul lor personal.
Să ne rugăm în primul rând pentru frații și surorile noastre care sunt persecutați din pricina credinței lor. Biblia ne spune că vor veni timpuri când urmașii lui Isus vor fi bătuți și omorâți, iar cei care îi vor omorî vor crede că fac acest lucru pentru Dumnezeu. Am ajuns acele vremuri și trebuie să veghem în rugăciune. Rugați-vă ca cei ce suferă să fie mângâiați. Adevărul este că cei mai mulți dintre ei se vor întâlni cu Dumnezeu înaintea noastră, după o suferință scurtă aici pe pământ.
Apoi să ne rugăm pentru islamiștii care comit asemenea atrocități. Rugați-vă pentru mântuirea sufletelor lor. Chiar dacă au omorât sute sau mii de oameni, Dumnezeu încă îi poate ierta. Domnul Isus a murit și pentru ei. Rugați-vă ca ei să vadă puterea Dumnezeului adevărat, putere pe care au văzut-o deja în câteva ocazii.
La final, fiecare dintre noi trebuie să îi mulțuim Domnului pentru pacea pe care o avem … încă. Lucrurile nu vor merge înspre bine nici la noi, de aceea trebuie să fim pregătiți și să îi pregătim pe copiii noștrii și pe cei din jur. Dumnezeu ne vrea să veghem și nu să dormim.
Așa cum deja bine știți, de mai bine de 2 ani de zile avem un program de hrănire a copiilor orfani și subnutriți din satul Kachere, și la numărul lor tocmai am adăugat-o și pe Marita Gobede.
Fetița de doar 6 ani este orfană de ambii părinți, în acest moment ea locuind cu bunicii ei.
Ca și ea mai sunt mulți în acest sat și în comunitatea respectivă, și noi putem să facem o diferență în viețile acestor micuți.
Nu știu câți dintre dumneavoastră ați întâlnit semnul din imaginea din stânga, însă eu l-am văzut pe diferite rețele de socializare și m-a impresionat când am citit semnificația lui acolo unde a fi Creștin nu este un lucru comfortabil.
Semnul acesta, care este defapt simbolul arabic pentru litera ‘n’, este folosit pentru a marca casele Creștinilor din orașul Mosul, Irak. Jihadiștii (musulmani care împlinesc Coranul referitor la “războiul sfânt” împotriva creștinilor și a evreilor) scriu în sânge această literă pe casele copiilor lui Dumnezeu, arătând astfel tuturor că ei sunt marcați fie pentru moarte sau pentru o taxă specială pentru a rămâne în viață.
Un raport de pe site-ul de știri Inquisitr detailează următoarele:
Într-o zi de luni, zi în care se face plata muncitorilor din Mosul,
lucrătorilor de la stat li s-a impus să nu își plătească angajații
creștini. ISIS (Statul Islamic al Irakului și a Levantului) a
ordonat deasemenea ca să nu le fie distribuite creștinilor
nici mâncare. Un oficial musulman a spus postului de știri
Ankawa că a fost amenințat că va pedepsit conform legii
Sharia dacă va da mâncare creștinilor.
Presinea a continuat în aceea săptămână când ISIS a tăiat
curentul electric în casele deținute de creștini. În ziua următoare
soldații ISIS au scris litera arabică ‘N’ pe ușile caselor creștinilor,
ca să arate tuturor că acolo locuiau “nassarah”, adică creștini.
Din cauza acestui lucru, majoritatea populației creștine din Mosul
a fugit pentru a-și scăpa viața.
Acești creștini care au fugit de frica vieții lor, s-au adăpostit în munți, însă acolo ei riscă să moară de foame și de sete. Haideți să ne rugăm pentru ei, deoarece mulți dintre ei ne sunt frați și surori.
Oamenii aceștia plătesc un preț enorm pentru a fi creștin, un preț mare pentru Evanghelia în care cred. Putem să ne rugăm, putem să spunem și altora.
În contextul problemelor cu virusul Ebola din Vestul Africii, vreau să vă dau câteva informații cu privire la boală, riscurile ei dar și probabilitatea ca ea să ajungă în Malawi și să pună în pericol chiar și viața noastră.
În primul rând, ce este Ebola?
Ebola este un virus care provoacă hemoragii puternice și care, în peste 90% din cazuri, duce la moarte. Boala nu are nici vaccin și nici tratament, și pentru mulți ani ea a reprezentat un mister pentru doctori și oamenii de știință.
Ebola a fost identificată pentru prima dată în anul 1976 în republica africană Congo, iar de atunci circa 1000 de persoane/an mor în urma infecției. Cel mai mare focar de infecție a fost descoperit chiar anul acesta, în Vestul Africii, unde au fost identificați mai bine de 1600 de oameni infectați.
Anul acesta, virusul Ebola a fost prima dată identificat în Guineea, în luna Martie 2014. De atunci, alte două țări africane au fost afectate: Liberia și Sierra Leone.
Virusul Eboal se transmite la om fie prin animale, precum liliecii, sau prin schimb de fluide de la om la om. Cunoscuta organizație “Doctorii fără frontiere” a declarat că virusul Ebola “a scăpat de sub control”.
Simptome:
La început, simptomele sunt oarecum similare cu cele ale malariei: dureri generale, stare de rău, febră, vomă și/sau diaree. În stare avansată, omul infectat ajunge să tușească exagerat de mult și să sângereze atât intern dar și extern.
Probabilitatea să ajungă în Malawi:
Părerea mea este că probabilitatea ca Ebola să ajungă și pe teritoriul țării unde noi slujim este extrem de mare dacă nu se iau măsurile corecte atât acolo unde sunt oameni infectați dar și în Malawi.
O problemă mare este că în Malawi sunt foarte mulți imigranți din Vestul Africii, chiar și din Guineea, oameni care fie fac afaceri sau sunt acolo pentru alte scopuri. Din cauza ignoranței, mulți nu își dau seama de gravitatea problemei, iar de aici și până la o problemă uriașă sunt doar câțiva pași.
Problema este extrem de serioasă și ea poate avea un impact negativ puternic peste Malawi, țară pe care eu nu o văd pregătită pentru așa ceva. Mai mult, Ebola poate pune în pericol și viața celor printre care slujim, de aceea vă cerem să vă rugați în mod cât de serios pentru acest lucru. Deocamdată planurile noastre răman aceleași cu privire la întoarcere, însă stăm cu ochii pe situație și ne rugăm ca Domnul să lucreze.
Mulțumim pentru rugăciuni și pentru toți aceea dintre dumneavoastră care, într-un fel sau altul, sunteți implicați în lucrarea din Malawi. Prin harul lui Dumnezeu am ajuns să trecem peste 50% din suportul pe care îl avem de strâns, și fie ca Domnul să își primească gloria!
