Astăzi am fost iarăși în satul Muheriwa, la aproximativ 100 km distanță de orașul Zomba, acolo unde construim biserica care a fost distrusă la începutul anului.
Clădirea este aproape gata, iar astăzi am dus ultimii saci de ciment și câțiva de var. Exteriorul este acum terminat, iar în pozele de mai jos puteți vedea modul în care arată. Între cărămizi s-a pus un amestec special de ciment și nisip, amestec care nu permite apei să pătrundă. În plus, acest lucru îi dă un aspect frumos clădirii.
În interior acum se lucrează la podea, iar luni se vor vărui pereții în culoarea alb și se vor vospi marginile într-o altă culoare. Rezultatul final va fi unul frumos și abia aștept să terminăm.
Nu vom uita nici de bănci sau de amvon, acestea venind doar după ce toată clădirea este gata.
Rugați-vă pentru înțelepciune și putere de lucru în continuare. Rugați-vă pentru protecție împotriva celui rău și împotriva pericolelor; păstorul ne-a spus că recent un elefant a omorât o întreagă familie în acel sat. Totul s-a întâmplat dimineața devreme, când încă familia respectivă era acasă.
În urmă cu mai multe luni vizitam singura biserică evanghelică din satul Makandanje, acolo unde păstor este fratele Edward Katelele. Din puținele poze pe care le-am făcut atunci, s-a înțeles clar că starea clădirii nu este una bună deloc. Biserica Domnului de acolo este bine, frații și surorile iubind pe Domnul și iubind părtășia, însă clădirea a avut nevoie de multă atenție.
Cu ajutorul unei familii care iubește mult lucrarea din Malawi am reușit să schimbăm acoperișul bisericii. Vechiul acoperiș nu era nimic altceva decât paie și pungi de plastic, iar sezonul ploios care va începe către finalul acestui an ar fi prezentat un pericol.
Vă reamintesc că această biserică este una din cele 19 biserici în care lucrăm în acest moment. Cu păstorii și liderii acestor biserici organizăm și conferințe anuale pentru păstori, iar în viitorul apropiat tot din aceste biserici vom avea și studenții pentru Școala Biblică.
Noul acoperiș pentru această biserică a fost pus, și frații lucrează la finisarea clădirii. Săptămâna aceasta trebuie să mai duc câțiva saci de ciment, și la final vom avea o clădire care va putea să rămână în picioare în timpul și după sezonul ploios.
Chiar dacă, în ochii noștrii, această clădire nu pare a fi prea frumoasă, în satul Makandanje este clădirea care arată cel mai bine și care este construită cel mai bine. Standardele din Malawi sunt altele față de România, însă vă asigur că frații și surorile de aici sunt extrem de bucuroși și de mulțumiți de ceea ce au.
Iată câteva poze cu acoperișul vechi:
Iar acum, câteva poze cu acoperișul cel nou:
Vă reamintesc că fiecare dintre dumneavoastră puteți fi parte la lucrarea din Malawi. Dumnezeu lucrează aici, și în fiecare zi vedem oameni schimbați și vedem noi oportunități pentru slujire.
În mod regulat noi postăm noutăți cu privirea la misiunea de aici. Cu o inimă pregătită de slujire, fiecare dintre noi putem să îi cerem Domnului să ne arată modalități de implicare. Câteva idei le veți putea găsi aici: Modalități de Implicare.
De la începutul anului tot scriu despre problemele din Malawi, și iată că acum și BBC aduce la cunoștința întregii lumi greutățile cu care aproape 3.000.000 (milioane) de oameni se confruntă.
Pe scurt, iată firul evenimentelor și problema actuală:
1. Noiembrie 2014. Începe sezonul ploios și oamenii plantează porumb, mâncarea de bază din Malawi.
2. Decembrie 2014 – Ianuarie 2015. Taifunul Bansi aduce ploi torențiale peste Malawi. Zeci de mii de oameni își pierd casele, milioane sunt afectați. Grădinile sunt pur și simplu spălate de ape.
3. Ianuarie 2015. Ploile se opresc pentru un scurt timp. Plini de speranță, oamenii plantează din nou.
4. Ianuarie – Februarie 2015. Ploile torențiale revin, grădinile sunt spălate din nou. În acest moment, este prea târziu pentru ca oamenii să mai planteze încă o dată.
5. Februarie – Octombrie 2015. Cei care au reușit să recolteze au destul porumb pentru familiile lor. Unii profită de ocazie și vând puținul pe care îl au la preț mare. Cererea este enormă, oferta puțină.
6. Octombrie 2015 – Martie 2016. Malawi a intrat în ceea ce este cunoscut ca fiind sezonul de foamete. Cei care au reușit să recolteze puțin și-au terminat proviziile. Porumbul care încă se mai găsește în piețe este foarte scump. 3 milioane de oameni suferă de foame.
7. Aprilie – Mai 2016. Dacă ploile și căldura vor forma o combinație bună, oamenii se vor putea bucura din nou de mâncare anul viitor.
Până atunci, avem câteva milioane de oameni care nu au o bucată de pâine pe masă. Nu vom putea să îi ajutăm pe toți cei 3 milioane, dar putem ajuta câteva sute, și deja facem acest lucru. Așa cum știți, biserica noastră din Muheriwa a primit recent porumb pentru toți membrii, iar în următoarele luni vor primi încă de două ori. Totuși, putem ajuta mai mulți; 10 lei, 100 lei sau 1.000 lei pot pune mâncare pe masă pentru 1, 10 sau 100 de oameni. Ce vei face TU în contextul acestei nevoi?
Ieri am plecat în satul Muheriwa, la aproape 90 km distanță de Zomba, pentru a duce câteva materiale și a observa progresul construcției bisericii noastre de acolo. Am fost bucuros să văd că zidurile sunt gata înălțate, iar echipa de muncitori lucrează acum la acoperiș.
Odată terminat acoperișul, vor finisa și tencui în interior și în exterior, după care vor turna podeaua. Deși poate sună ciudat modul în care se construiește aici (pereți – acoperiș – tencuit – podea), să nu uităm că aici e Africa și lucrurile sunt așa cum sunt. Muncitorii ar fi pierduți dacă le-am cere să facă în altă ordine, de aceea noi le dăm libertatea pe care o doresc, în condițiile în care la final avem ceea ce ne dorim, bineînțeles.
După ce podeaua va fi turnată, rămâne să punem ușile și apoi băncile, iar la final curățenia în exterior.
Rugați-vă ca clădirea bisericii să fie protejată de următoarele ploi care stau să înceapă peste doar câteva luni. Noi am făcut ceea ce am știut mai bine pentru ca să fim feriți de orice alte incidente.
Astăzi a fost o zi frumoasă, petrecută în prezența Domnului alături de frații și surorile din Biserica Baptistă “Speranța” din Kachere. Deoarece în ultima perioadă am tot vizitat alte biserici, nu am mai ajuns în Kachere atât de des precum înainte, însă acest lucru nu înseamnă că biserica trebuie să înceteze în a mai crește. Ba din contră, am fost plăcut surprins să văd biserica plină, până acolo încât unii au fost nevoiți să asculte de afară. Dat fiind faptul că nimeni nu a știu că vom fi acolo, dau slavă lui Dumnezeu să văd că oamenii vin pentru Cuvântul lui Dumnezeu și mă bucur enorm, ca și misionar și plantator al acestei biserici, să văd creștini maturi în credință și gata să fie total independenți ca și biserică locală.
Un alt lucru care m-a impresionat enorm de mult a fost să aflu că membrii bisericii au venit încă de la ora 8 dimineața, în condițiile în care programul începe la ora 9. Scopul a fost ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu în format audio, așa cum este el rulat folosind Biblia audio solară a celor de la Renew Outreach. Dacă vă mai aduceți aminte, peste 60% din adulții care locuiesc în mediul rural, precum satul Kachere, nu știu să scrie și să citească.
Rugați-vă în continuare pentru creșterea spirituală a fraților din Kachere.
Încă din luna Martie a acestui an scriam despre situația unui frate văduv și orb căruia ploile din acest an i-a distrus și mica cocioabă în care locuia. Împreună cu el mai stau și două fetițe orfane de ambii părinți, cărora lor este bunic. Am fost impresionat de bucuria de pe fețele lor în ciuda acestor probleme, și după ce m-am rugat Domnului, am pus nevoile lor pe acest blog.
Dumnezeu a lucrat și nu doar că am găsit suport lunar în ceea ce privește mâncarea și hainele, dar am găsit și o familie care să îi ajute cu o casă nouă.
Deoarece cărămizile pentru această casă au fost făcute în același timp cu cele pentru orfelinatul din Mpyupyu, am avut nevoie de mai mult timp ca să ne pregătim, însă iată că această căsuță este în construcție și va fi gata, cu voia Domnului, în scurt timp.
În tot acest timp, fratele James, Jennifer și Violet au stat în ceea ce trebuia să fie bucătăria de afară, însă peste puțină vreme se vor bucura de o casă nouă, frumoasă, construită la standarde mult mai înalte decât ceea ce aveau înainte.
Ieri, 20 Septembrie, mi-am continuat seria de vizite în bisericile noi cu care lucrăm, și am ajuns la biserica “Kachere Light Baptist Church“, din satul Akuminyanga. Chiar dacă au aceleași nume, această biserică și biserica începută de noi sunt două biserici diferite, din două sate diferite.
Biserica din acest loc este una destul de mică ca și număr de membrii, însă cu aceleași nevoi ca și restul: nevoi de învățătură, de sfaturi, de ajutor material și spiritual.
Păstorul acestei biserici este fratele Samuel Kapito, un om smerit și simplu, însă cu inimă mare pentru Dumnezeu și pentru lucrarea la care a fost chemat. Dânsul, împreună cu ceilalți despre care v-am vorbit în trecut, vine în mod regulat la Conferințele de Păstori pe care le organizăm împreună cu partenerii noștrii din Statele Unite.
Am predicat Cuvântul Domnului din Romani 13 după care, către final, am deschis și în Romani 10. Obișnuiesc să fac acest lucru în fiecare loc nou unde mă duc, deoarece nu știu cu cine am de aface, dacă cei care mă ascultă sunt creștini sau nu, sau dacă Evanghelia a fost vreodată propovăduită clar. Întotdeauna termin cu o invitație, un moment de decizie în viața fiecăruia dintre ascultătorii mei.
Copiii Domnului care au participat la serviciul divin de ieri au fost încurajați spre o trăire creștină fără excepții. Romani 13:13-14: “Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să-i treziţi poftele“.
Cei care au fost în biserică însă nu au avut o relație personală cu Domnul Isus, au avut prilejul să audă o prezentare sper eu cât mai clară a Evangheliei și, la final, o explicație a modului în care un păcătos poate să fie mântuit.
Ioan 3:16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică“.
Romani 10:9: “Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit“.
Romani 10:13: “Fiindcă, oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit“.
Romani 10:17: “Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos“.
Deși nu mergem după numere, ne bucurăm de fiecare dată când unul sau mai mulți declară că sunt gata să se lase de viața lor în păcat și să își pună încrederea în Domnul Isus Cristos. Ieri, 9 suflete s-au întors la Domnul, El să fie glorificat pentru acest lucru.
Pe tot parcursul acestui an, și o bună parte din cel următor, programul meu este încărcat cu acest fel de vizite, și pentru acest lucru îL slăvesc pe Domnul. E o binecuvântare să pot să merg în acest sate uitate de lume și să fiu o încurajare pentru ei. E un har să pot să predic Cuvântul lui Dumnezeu și să aduc Vestea Bună unor oameni care trăiesc cu impresia că poate nici măcar Dumnezeu nu își mai aduce aminte de ei. Continuați să vă rugați pentru această lucrare minunată!
Am terminat partea a doua a articolului meu intitulat “Impresii din SUA” spunându-vă că voi vorbi și despre etapa din călătorie petrecută în statul american Georgia, iar acum voi face exact acel lucru.
După un weekend frumos petrecut împreună cu partenerii noștrii din Kentucky, luni dis-de-dimineață am luat primul avion către orașul Charlotte(Carolina de Nord). După 1,5 ore de zbor și încă 1 oră în acest aeroport, am luat ultimul avion către Atlanta, Georgia. Zborul a fost scurt, puțin peste 1 oră, și la destinație m-am bucurat să fiu așteptat de frații, prietenii și partenerii noștrii în lucrare din acest loc.
Timpul meu în Georgia a fost de doar 10 zile, între 17 – 27 August. Am avut oportunitatea să vorbesc și să prezint lucrarea din Malawi în multe situații și împreujurări. Au fost organizate întâlniri cu păstori locali, mese de dragoste, întâlniri speciale și tot felul de evenimente cu biserica de aici, First Baptist Church.
M-am bucurat și de activitățile de recreere pe care le-am avut. Unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit să fac e să merg la vânătoare, iar împreună cu fiul păstorului am putut să facem acest lucru. Am încercat să vânăm veverițe, însă se pare că ele și-au bătut joc de noi. La final, ne-am descărcat gloanțele într-un bidon de plastic.
Am vizitat și câteva obiective turistice frumoase, printre care Muzeul Coca-Cola din Atlanta, locul unde compania își are rădăcinile, și Acvariul din Atlanta, acolo unde sunt pești de tot soiul, inclusiv rechini, delfini și rechini-balenă. Aici am fost plăcut surprins să văd un acvariu special doar cu pești din lacul Malawi!!! Într-adevăr, lacul Malawi e un lac special și unicat. Aici trăiesc pentru 500 de specii dintr-o singură familie de pești, Cicilidae. Comparativ, în toate lacurile din Statele Unite trăiesc mai puțin de 200 de soiuri de pești provenind din 30 de familii.
Seiful unde se păstrează rețeta Coca-Cola
Așa cum știți, aici în Malawi nu putem să găsim cărți sau resurse creștine bune nici în limba chichewa dar nici măcar în limba engleză. Aici în Georgia, și defapt și în Kentucky, am avut oportunitatea să vizitez o librărie creștină de unde mi-am luat câteva cărți care mă vor ajuta în pregătirea studiilor.
Într-una dintre zile, am zburat înapoi în Kentucky, însă de data aceasta cu un avion privat mic, de doar 4 locuri. Scopul călătoriei a fost ca să văd o zonă a acestui stat unde locuiesc printre cei mai săraci oameni din America. Într-adevăr, situația lor este jalnică, însă ca și cineva care locuiesc și lucrez într-una dintre cele mai sărace țări din lume, pot să spun că văd situații de sute de ori mai grele aici în Africa. Spre deosebire de cele mai multe țări din vest, aici în Malawi oamenii nu au oportunități multe în viață. Un Malawian care locuiește în sat nu va putea niciodată să aibă un carnet de conducere, pentru că e enorm de scump și totul e în limba engleză. Peste 65% din adulții din mediul rural nu pot să citească, prin urmare nu vor putea să învețe și să dea examene.
Malawi duce lipsă și de ajutoare sociale pentru cei deznădăjduiți. Nu există alocații aici, ajutoare pentru handicapați sau pensii pentru cei bătrâni. Fără să exagerez, probabil că cel mai sărac om din State e bogat comparativ cu săracii din Malawi. Majoritatea de aici s-ar bucura să poată trăi într-o rulotă sau într-o casă derăpănată pe care, de altfel, ar vedea-o ca pe o vilă.
Mergând mai departe, am avut posibilitatea într-o noapte să petrec aproape 8 ore împreună cu un prieten de-al meu care este polițist. În patrula de noapte au fost 2 cazuri în care pur și simplu am zburat prin oraș, la viteze de 200 – 210 km/h. Deși mi-a plăcut toată adrenalina de a fi într-o mașină de poliție care zboară către o urgență, m-am bucurat și că am putut să petrec timp cu prietenul meu. El trece prin câteva probleme și sper că am putut să îl încurajez măcar puțin.
Bineînțeles, scopul vizitei mele nu a fost să mă distrez sau să vizitez obiective turistice, pentru că nu sunt turist. Chemarea mea e mult mai înaltă și rugăciunea mea a fost ca să nu pierd acest lucru din vedere. Am avut onoarea și bucuria să petrec întreaga zi de duminică împreună cu biserica din loc, biserică păstorită de fratele Keith Joseph. Ei sunt parteneri cu noi în lucrarea din Malawi, fratele Keith aducând anual echipe de lucrători care ne ajută enorm în lucrarea cu păstorii locali și nu numai. M-am bucurat să mă pot întâlni cu frați care s-au rugat pentru noi de ani de zile. M-am bucurat să pot să îmi spun mărturia, să pot predica, să pot prezenta lucrarea și să pot răspunde la multele întrebări. Am avut nevoie de această părtășie cu ei, astfel încât și eu la rândul meu să știu cine se roagă pentru noi și cine ajută misiunea de aici.
Bineînțeles, vizita mea în State a cuprins și multe alte activități, întâlniri și emoții despre care nu am timp să scriu acum, însă ceea ce e important este că Dumnezeu a fost cu mine acolo și cu familia mea aici în Africa. Am plecat cu emoții mixte, după cum e vorba americanilor, trist pentru că îi las pe ei acolo dar bucuros pentru că îmi voi revedea familia.
Dumnezeu a binecuvântat acest timp, iar în viitor ne așteptăm la lucrări mai mari!
