A missionary's tale…

Author: Ovi Cornea

  • Familia Cornea – 2016

  • Noutăți fântână Muheriwa

    Chiar dacă am întâmpinat câteva greutăți în această lucrare, iată că acum se pare că fântâna din Muheriwa este aproape gata și oamenii de aici se vor putea bucura de apă curată și suficientă.

    Tipul de pământ de aici este argilos și muncitorii angajați să sape fântâna au avut multe dificultăți, însă la final am dat de apă din belșug, apă care pe aceste meleaguri are valoarea aurului. Spun acest lucru nu ca să exagerez ci pentru că fântâna a venit exact la timpul potrivit; în Muheriwa nu a plouat serios de multă vreme, și acele găuri în pământ despre care vă povesteam în acest articol (Probleme cu apă și mâncare în Muheriwa) sunt acum complet secate. În acel articol puteți vedea și filmulețul video pe care l-am pregătit. Dacă nu înțelegeți limba engleză, filmulețul are subtitrare în limba română.

    În cele câteva poze pe care le-am încărcat aici, veți putea vedea parte din proprietatea pe care misiunea o are acolo, locația bisericii și locația fântânii. Vă reamintesc că această fântână este a treia pe care am săpat-o în acest sat, toate celelalte fiind fără succes.

    Nu ne-am dat bătuți și am continuat să căutăm apa prețioasă pentru acești oameni. Ne-am dorit mult ca și ei să aibă parte de o viață cât de cât decentă, cel puțin atât cât ne stă în putere.

    Ceea ce rămâne acum este să primim confirmarea oficială că volumul de apă este suficient, după care vom betona împrejurul fântânii și vom săpa canalizarea pentru apa care se varsă.

    Mulțumim pentru rugăciuni.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Haine pentru copiii din Kachere

    Astăzi a fost o zi plină de bucurie pentru copiii orfani din Kachere, deoarece toți au primit haine, papuci și dulciuri.

    În urmă cu două zile am cumpărat 90 kg de haine, de mărimi între 1 și 9 ani. Săptămâna trecută, o familie dragă de aici din Malawi ne-a dat încă o cutie de haine, destinată tot copiilor orfani. Soțul din această familie are o poziție de conducere într-un magazin mare din Blantyre, magazinul Game, și hainele pe care ni le-au dat pentru copii sunt de foarte bună calitate. Ei mai pregătesc câteva cutii pe care le voi duce și în Mpyupyu.

    În plus față de aceste aproape 100 kg de haine, am mai avut și papuci din partea organizației MANNA Worldwide precum și dulciuri și puține jucării. Valoare estimativă a cadourilor de astăzi trece peste 2.000 lei.

    Fiecare din cei 100 de copii din Kachere a primit mai multe rânduri de haine, o pereche de papuci și câteva dulciuri. Malawi trece printr-o situație grea din punct de vedere economic. Ajutoarele financiare nu mai vin așa cum veneau mai demult, nici din partea Americii dar nici din partea Uniunii Europene. Guvernul este nevoit să mărească taxele și să taie din cheltuieli pentru a putea acoperi nevoile internet, însă aceste măsuri se bat în capul celor mai săraci. Prețurile sunt mari, marea majoritate a malawienilor nemaiputând să își permită nici măcar mâncarea de bază, porumbul, cu atât mai puțin haine sau încălțăminte.

    Cadourile de astăzi vin ca să împlinească nevoile copiilor orfani din Kachere, copii care sunt și mai necăjiți și săraci decât restul locuitorilor din acest sat. Dacă omul de rând nu își permite să mănânce în fiecare zi, ce să ne mai așteptăm de la un copil fără părinți? Fără aceste haine și papuci, copiii de aici ar umbla desculți și ar fi îmbrăcați tot timpul în cârpe.

    Așa cum probabil știți dacă ați citit ultima Scrisoare de Rugăciune, în această perioadă copiii mânâncă în fiecare zi a săptămânii, de luni până duminica inclusiv. Înainte duminica era zi liberă pentru bucătărese și pentru întregul personal de acolo, însă Malawi trece prin foamete și copiii chiar au nevoie de masa de duminică, altfel nu ar mânca nimic acasă.

    Pe această cale, vă mulțumim tuturor celora care continuați să fiți parte a lucrării din Malawi, lucrare care aduce Speranță în inimile malawienilor.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Școală Biblică

    Unul din musafirii pe care i-am avut anul trecut în vizită spunea, la un moment dat, că noi aici niciodată nu ne oprim din lucru, și avea dreptate; orice lucrare sănătoasă trebuie mereu “să miște”, să fie în creștere și să fie activă pentru Cristos și pentru oameni.

    Acest an a început în plină forță pentru noi aici în Malawi, câmpul de misiune de aici având întotdeauna provocări și oportunități noi pentru lucrare. Așa cum probabil știți, de numai câteva săptămâni am terminat toate actele și am achiziționat microbuzul pentru lucrare, iar în satul Muheriwa săpăm de zor fântâna pentru apă.

    Microbuzul este o necesitate pentru lucrarea cu păstorii și cu musafirii, iar fântâna este o nevoie urgentă și importantă în satul Muheriwa.

    De astăzi, însă, am dat drumul unui alt proiect, un proiect care vine să împlinească o altă nevoie din Malawi, și anume nevoia de lucrători creștini echipați care știu să împartă drept Cuvântul lui Dumnezeu. Poporul moare din lipsă de cunoștință în acest loc, foarte mulți creștini și lideri neavând nici măcar o înțelegere de bază a Cuvântului.

    Lucrarea Speranță pentru Viitor a avut dintotdeauna viziunea de a echipa lucrători și apoi ai trimite mai departe în câmpul de misiune. Misionarul este unul, însă dacă el reușește să fie parte la echiparea a 10, 100 sau 1000 de ucenici ai Domnului, lucrarea respectivă va fi de tot atâtea ori mai eficientă.

    Viziunea mea și a întregii echipe Speranță pentru Viitor este să căutăm, să echipăm și să trimitem 100 de tineri în 100 de sate din Malawi. Ei vor merge cu Evanghelia, cu Vestea Bună a lui Dumnezeu, și vor înființa cluburi de copii, lucrări de tineret, coruri creștine și biserici. Într-un fel sau altul, prin această Școală Biblică vom merge acolo unde nimeni nu a mers și îi vom atinge, direct sau indirect, pe oamenii pe care alții nu i-au atins niciodată.

    Clădirea acestei Școli Biblice va servi și un al doilea scop, și anume va avea destule dormitoare în care musafirii noștrii să poată sta. Credem în colaborarea pe care o avem deja cu bisericile și credem că Dumnezeu va pregăti mai mulți frați și surori care să vină și să slujească, alături de noi, aici în Malawi.

    Bineînțeles, planurile acestei noi clădiri au fost puse la punct încă de anul trecut, și tot atunci am făcut câțiva pași mici înspre pregătirea terenului. De astăzi, însă, se începe lucrarea propriu-zisă, și sperăm ca în timp util să terminăm cu fundația. În luna Aprilie vom avea o echipă de muncitori din Statele Unite care vor să ridice pereții și să termine toată structura.

    Costurile estimative pentru ridicarea clădirii sunt de aproximativ $15,000 dolari, bani pe care încă nu îi avem strânși însă ceea ce avem este credință că Dumnezeu va purta de grijă. De-a lungul anilor, am văzut mâna lui Dumnezeu la lucru de fiecare dată când am făcut voia Lui, iar în acest caz știm că va fi la fel.

    Știm cu toții că Dumnezeu nu aruncă cu bani din cer, deși ar putea să facă și acest lucru. De cele mai multe ori El lucrează prin noi, oamenii, noi cei care sunt creștini și suntem la dispoziția Lui. Avem încredințarea că și acum El va lucra tot prin copiii Săi, de aceea vă aducem și această nevoie la cunoștință. În acest moment avem aproximativ $1,500 dolari în mână și cu acești bani am pregătit terenul și am început săpatul fundației.

    Dacă citind aceste rânduri simțiți o dorință să fiți parte și în această lucrare, dorim să știți că orice sumă de bani este importantă și necesară. Domnul Isus ne-a spus să mergem și să propovăduim Evanghelia, însă trimiterea Lui nu se oprește la atât; rămâne echiparea sau ucenicizarea celor convertiți, învățarea lor ca să păzească tot ceea ce El ne-a poruncit. Școala Biblică din Malawi vine ca să împlinească exact această parte a trimiterii, de aceea rugăciunile și implicarea dumneavoastră sunt atât de importante și necesare.

    Domnul să vă răsplătească!

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Percepții eronate despre misionari

    În urmă cu câteva zile cineva pe Facebook posta un link către un articol în limba engleză referitor la câteva percepții eronate despre misionari. Am deschis și eu linkul respectiv, curios fiind de ceea ce voi găsi. Spre bucuria mea am găsit multe lucruri în care mă regăsesc și, observând că autorul nu se supără dacă articolul este împărtășit mai departe, m-am gândit că ar fi o idee bună să traduc aceste percepții greșite în limba română și să le postez și pe blogul meu.

    Iată, așadar, câteva percepții greșite pe care mulți creștini le au cu privire la misionari:

    1. Suntem sfinți. Misionarii nu sunt sfinți. Ei sunt oameni normali care au răspuns chemării lui Dumnezeu pentru lucrare trans-culturală. Și ei se luptă cu păcatul. Și în familiile lor există certuri. Și ei se enervează pe copii. Misionarii nu vor să fie eroi, deși se bucură atunci când cei din jur le apreciază munca.

    2. Toți locuim în colibe în Africa. Misionarii trăiesc și locuiesc în diferite locuri, unii în sate departe de civilizație și alții în metropole cu milioane de locuitori.

    3. Când venim în țara natală, venim acasă. Pentru misionari, “acasă” e locul unde locuiesc, locul unde trăiesc și printre oamenii pe care vor să îi aducă la Cristos. Vizitele în țara natală pot fi și sunt de multe ori fi stresante.

    4. Înțelegem cultura “de acasă”. Această percepție greșită este strâns legată de cea de mai sus. Misionarii se întorc în țara natală și găsesc biserici mai elaborate, magazine mai mari, opțiuni mai multe și comfort mai mare. De cele mai multe ori ei nu știu cântările noi sau nu înțeleg ilustrațiile folosite în predici.  Șocul cultural invers este real pentru ei.

    5. Vizitele scurte sunt o binecuvântare pentru noi. Ele pot fi, însă nu sunt întotdeauna. Dacă echipa sau musafirii care vin nu lucrează împreună cu misionarul din câmp, sau dacă ei ignoră misionarul și își duc la îndeplinire propriul plan, acest lucru poate face viața misionarului mai complicată. Musafirii ar trebui să întrebe cum să ajute misionarul, nu să se țină de planul propriu.

    6. Viața noastră este doar predici, vizite și evanghelizări. Atunci când avem echipe de musafiri fugim din sat în sat și facem misiune de la răsăritul soarelui și până la apus. În cele două săptămâni, musafirii noștri nu au de aface cu facturi, școala copiilor, gătitul meselor, cozi lungi la magazine sau alte probleme care iau o mare parte din fiecare zi. Doar ca să trăiești într-o țară din lumea a treia e nevoie de mult efort.

    7. Ne este ușor să învățăm limbi noi. Nu este ușor să înveți o limbă nouă, și chiar și aceia dintre noi care încercăm să o vorbim avem dificultăți în fiecare zi. Unii misionari nu învață limba locală niciodată la perfecție, însă nu se dau bătuți, deoarece își doresc să prezinte Evanghelia cât mai pe înțelesul localnicilor. Cu toții avem nevoie de rugăciuni în acest domeniu.

    8. Evanghelizarea este un lucru ușor pentru noi. Nu numai că este greu să aduci o conversație la Evanghelie, dar misionarii trebuie să facă acest lucru într-o altă limbă. Chiar și cei mai curajoși dintre misionari, care pleacă până la marginile pământului, vor avea dificultăți în a discuta cu cineva despre Evanghelie.

    9. Toți am făcut o juruință să fim săraci. Nu e chiar așa. Da, misionarii îL slujesc pe Dumnezeu, însă credincioșii trebuie să îi trateze într-un mod demn de lucrarea lor. Unii misionari chiar locuiesc în țări unde costul traiului este destul de mare.

    10. Avem parte de o continuă trezire. Mulți misionari încă așteaptă ca o persoană sau alta să se întoarcă la Cristos. Alții se luptă să își găsească propria bucurie. Viața misionarului nu este întotdeauna pe vârf de munte.

    11. Nu cunoaștem frica. Misionarii sunt oameni credincioși, însă frica este de multe ori o realitate. Depinde de locul unde locuiesc, unii riscă persecuție, violență, amenințări, dezastre naturale sau boli ciudate. Unii sunt întotdeauna pregătiți să plece dacă situația o cere.

    12. Nu avem nevoie de suportul bisericii. Cei mai mulți misionari abia așteaptă să primească încurajare, suport sau vizite din partea bisericii-mamă. Și misionarii au nevoie de relații. Misionarii știu atunci când bisericile lor i-au uitat.

    13. Ne este ușor să ne luăm rămas bun. Misionarii spun întotdeauna “La revedere”, fie prietenilor, familiei, bisericilor sau localnicilor, însă niciodată nu este ușor.

    14. Când mergem în țara natală, suntem aceeași oameni. Misionarii care revin în țară s-ar putea să arate la fel, însă nu mai sunt aceeași oameni. Experiențele de pe câmpul de misiune îi schimbă. Lucrurile temporare, care poate contau în trecut, nu mai sunt importante. Clădirile mari de biserică nu îi mai impresionează. Conflictele din biserică par copilării acum. Tot ceea ce contează sunt oamenii.

    15. Suntem în misiune pentru că îi iubim pe localnici. Misionarii îi iubesc pe localnicii printre care slujesc, însă acest lucru nu este principalul motiv pentru care ei sunt acolo. Ei sunt în acel loc pentru că Dumnezeu îi iubește pe localnici, și misionarul este doar vasul prin care Dumnezeu își aduce Mesajul.

    16. Abia așteptăm să vorbim în fața bisericilor când ne întoarcem. Misionarii chiar iubesc să spună altora ceea ce Dumnezeu face, însă de cele mai multe ori ei se întorc după câțiva ani de muncă în continuu. Ei sunt obosiți. Se luptă cu șocul propriei culturi. Unii misionari nici nu sunt înzestrați cu darul de a vorbi în fața unor mari mulțimi.

    17. Nu avem timp de motivele altora de rugăciune. Bineînțeles, misionarii au nevoie de rugăciunile voastre, însă tot la fel vrem și noi să ne rugăm pentru voi.

    18. Ne încredem în Domnul, deci nu ne simțim singuri niciodată. Misionarii nu sunt singuri deoarece Duhul Sfânt locuiește în ei, însă și ei se pot simți singuri câteodată. Unii locuiesc în locuri izolate, fără nici un alt credincios aproape. Misionarilor le e dor de familia lor, în special atunci când nu pot participa la evenimente importante precum nunți sau înmormântări. De cele mai multe ori, misionarii sunt tot atât de apropiați de familiile lor precum acei credinioși care le spun “Eu nu aș putea să fac niciodată ceea ce faci tu, pentru că mi-ar lipsi familia prea mult.”

    19. Nu știm dacă ne citiți sau nu scrisorile de rugăciune. Cei mai mulți misionari se străduiesc să compună scrisori de rugăciune bine puse la punct, în care să relateze concis ceea ce Dumnezeu face și care sunt cele mai importante motive de rugăciune. Odată cu evoluția tehnologiei, misionarii acum pot vedea cine deschide scrisorile de rugăciune și cine nu. Nu descurajați misionarii ignorându-le scrisorile.

    20. Cele mai multe conflicte sunt cu localnicii. Nici pe departe, deoarece cele mai mari probleme le avem de multe ori cu cei care lucrează cu noi sau cu alți misionari. Conflictele interpersonale sunt de multe ori accentuate în contexul trans-cultural.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Toyota Quantum

    Cu multă bucurie în suflet vă anunț că noul nostru microbuz a ajuns acasă! Așa cum am menționat și în trecut de multe ori, mașina înseamnă un răspuns la multe rugăciuni înălțate înaintea lui Dumnezeu datorită unor nevoi avute în lucrarea din Malawi.

    În fiecare an avem echipe de musafiri, frați și surori care vin să slujească alături de noi. Din 2013 și până acum am închiriat de fiecare dată câte un microbuz și din păcate am aflat câteva lucruri îngrijorătoare: mașinile pe care ni le permitem să le închiriem sunt într-o stare precară și cele care sunt în condiții bune sunt enorm de scumpe.

    S-a întâmplat să fim gata de biserică și microbuzul să nu pornească. S-a întâmplat să rămânem fără frâne în drum spre aeroport. S-a întâmplat să rămânem fără combustibil în mijlocul drumului pentru că indicatorul nu funcționa. S-a întâmplat să luăm amendă pentru că am depășit viteza legală și asta pentru că, din nou, ceasul nu funționa.

    Pe de altă parte, mașinile bune de la companii cunoscute (gen AVIS) se găsesc doar în alte orașe și costă enorm, cu mult peste bugetul musafirilor.

    În acest fel, s-a creat o nevoie la care Dumnezeu a pregătit un răspuns, și încă ce răspuns!!!

    Iată câteva detalii despre mașină:

    Toyota Quantum (sau Hiace).
    motor turbo diesel de 2,5L
    cutie manuală
    14 locuri
    model 2014
    tip GL (Grand Luxury).

    Spre deosebire de microbuzul închiriat până acum și care era defapt un microbuz pentru marfă care a fost modificat, cel pe care noi îl avem a fost făcut pentru transport persoane. De aceea, fiecare scaun are centura lui de siguranță, are loc pentru cană sau sticlă de băutură, are mâner pentru suținere și se poate rabata fie parțial pentru comfort sau total în cazul în care se dorește transportul unor bunuri de dimensiuni mari.

    Mai mult, pentru pasageri există nu mai puțin de 12 guri de ventilare pentru aer condiționat. La un prim test, nu durează mai mult de 1 minut pentru ca întregul vehicul să fie adus la o temperatură comfortabilă chiar dacă afară au fost 29 de grade Celsius.

    Configurațiile sunt excelente, mașina merge foarte bine iar noi suntem mulțumiți și mulțumitori. În primul rând știm că Dumnezeu a pregătit această mașină chiar din prima zi. Chiar dacă prietenii noștri au stat în Africa de Sud 2 săptămâni, am înțeles că mașina actuală este prima mașină pentru care au sunat chiar în ziua în care au ajuns. După multe zile de umblat în sus și în jos, după multe teste și multe microbuze văzute, la final ei s-au întors la cel pregătit de Dumnezeu.

    Mai apoi suntem mulțumitori celora care s-au sacrificat pentru lucrarea din Malawi și au ascultat glasul lui Dumnezeu vis-a-vis de această nevoie. Dumnezeu lucrează prin oameni și suntem uimiți să vedem că avem parteneri în lucrare care nu se așteaptă doar ca alții să facă sau să ajute. Fără dumneavoastră nu am fi fost astăzi aici și nu am fi avut această mașină superbă; vă mulțumim!

    Deși mașina este acum a noastră din punct de vedere legal, mai rămân câțiva pași pentru a rezolva toate actele, pași pentru care am aprecia în continuare rugăciunile dumneavoastră.

    Luni va trebui să mă prezint cu ea în orașul Blantyre, acolo unde Vama va mai inspecta încă o dată mașina și va emite niște hârtii care îmi vor da posibilitatea să îi pun numere de înmatriculare din Malawi. În acest moment avem numerele de tranzit din Africa de Sud. După ce voi primi aceste hârtii de la Vamă, va trebui să mă prezint la secția centrală de poliție unde voi primi un certificat cum că mașina nu e declarată furată în Malawi. Am acest certificat pentru Africa de Sud. Cu aceste două seturi de hârtii mă voi prezenta la poliția din Zomba pentru a primi numere de înmatriculare, certificatul mașinii și încă câteva hârtii. Tot atunci va fi efectuat și RAR-ul mașinii, proces total diferit față de cel din România. Și mult mai ușor! 🙂

    Abia după ce voi avea numere de înmatriculare locale toată povestea va fi gata.

    Sună mult și e destul de mult de umblat pentru a primi aceste hârtii, însă ce a fost mai greu deja a trecut. Rugați-vă totuși pentru uși deschise.

    Dacă tot suntem la motive de rugăciune, vă aduc la cunoștință că lucrarea din Malawi continuă și microbuzul nu este nici pe departe singurul în lista de proiecte pe anul 2016. Noi ne rugăm deja pentru Școala Biblică, următorul proiect important, și avem nevoie să vă rugați împreună cu noi.

    Creștinii din Malawi duc lipsă de cunoștință biblică și foarte multe biserici nu cresc deoarece nu este nimeni care să înțeleagă măcar lucrurile de bază. Școala Biblică din Malawi va ajuta enorm bisericile dar va fi și rampa de lansare pentru viitorii păstori, lucrători și misionari. Planul e mare dar el este în mâinile unui Dumnezeu infinit.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Microbuz

    Dacă urmăriți ceea ce se întâmplă în lucrarea din Malawi cu siguranță deja știți despre nevoia pe care o avem, și anume pentru un microbuz pentru lucrare. Această nevoie a apărut încă din 2013, atunci când am început să avem echipe de musafiri.

    Ei bine, în ultimele 3 săptămâni am început procedura de achiziționare a unui astfel de microbuz și niște prieteni de ai noștrii s-au dus în Africa de Sud după el. Planul inițial era ca eu să merg personal, însă câteva schimbări în ceea ce privește viza noastră de ședere a împiedicat acest plan să fie dus la îndeplinire.

    A durat aproape 2 săptămâni până să găsim microbuzul “perfect”, adică mașina cea mai bună în ceea ce privește raportul calitate/preț. Ne-am dorit ceva cât mai nou, însă care să se încadreze pe cât posibil în bugetul pe care l-am avut, și iată că Dumnezeu ne-a dat exact ceea ce am avut nevoie.

    Microbuzul este un Toyota Quantum (cunoscut ca și Hiace în afara Africii), model 2014, cu 14 locuri, cutie manuală, motor 2.5 turbo diesel. Modelul este făcut pentru Africa de Sud și este adaptat condițiilor din Africa: suspensie diferită, radiator mai mare pentru o răcire mai bună, etc.

    În acest moment microbuzul este încă în transit, la ora actuală fiind undeva aproape de granița dintre Mozambic și Malawi. Întreaga situație nu a fost lipsită de greutăți, însă am văzut cum până acum Dumnezeu a fost cu noi. Nu e ușor, ca și om alb, să cumperi o mașină dintr-o altă țară și să trebuiască să o aduci acasă. Corupția este mare și fiecare care poate încearcă să se gândească la propriul buzunar. Trebuie să menționez că ne-am încrezut în Domnul și nu am plătit mite, deși în Zimbabwe mașina a fost oprită aproape 12 ore.

    Trecutul este trecut și ceea ce contează acum este ca microbuzul să ajungă în Malawi și să terminăm toate actele. Ba mai mult, ceea ce este cel mai important este ca să îl putem folosi pentru mult timp de acum încolo, conform planului și viziunii date de Domnul.

    Bineînțeles, voi reveni cu noutăți și cu mai multe poze imediat ce microbuzul se află în curtea noastră. Până atunci, ceea ce vedeți în acest articol sunt poze făcute în Africa de Sud.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Mbidi Baptist Church, Bwanali

    Ieri, 24 Ianuarie, am vizitat o biserică nouă, și anume Biserica Baptistă “Mbidi” din satul Bwanali. Biserica se află la aprox. 25 km de Zomba.

    Ajunși la această biserică am constatat două lucruri destul de triste. În primul rând, clădirea a fost distrusă de un vânt puternic, zidurile probabil fiind deja distruse de ploi. Problema e că aceste ziduri nu au fost ridicate bine de la bun început, cauza principală fiind sărăcia lucie din satele Malawiene.

    Vorbind de sărăcie ajungem și la a doua constatare tristă; în această perioadă, aproape toți bărbații care au putere de muncă au plecat la pescuit. Așa cum știți, nici în acest an Malawi nu va avea recolte corespunzătoare, deja mult porumb tânăr fiind distrus. Singura soluție pentru a-și hrăni familiile este ca ei, bărbații, să pescuiască și să vândă peștele prins. Puțin profit îi va ajuta să rămână în viață.

    Bineînțeles, îi înțeleg pe deplin însă biserica suferă și ea, deoarece toți liderii și toți frații în general sunt plecați.

    Serviciul divin a fost unul scurt; surorile au avut câteva cântări, corul de femei a cântat și el după care am predicat Cuvântul. Am înțeles că până în luna Martie situația va rămâne la fel.

    Rugați-vă pentru bisericile din Malawi.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Vizită oficială în Muheriwa

    Astăzi a fost o zi mai specială, deoarece am dus în vizită oficială în Muheriwa pe directorul general al băncii unde Speranță pentru Viitor își are deschise conturile aici în Malawi. L-am cunoscut pe domnul Alison de câțiva ani de zile, din momentul în care a primit această slujbă. Dânsul ne ajută cu toate tranzacțiile de fiecare dată, și așa am înțeles că el s-a născut într-un sat foarte aproape de satul Muheriwa.

    Pe mașină mi-a povestit de situația grea prin care a trecut ca și copil. Și-a adus aminte cum trebuia să plece de la școală în căutarea apei și sărăcia lucie în care a crescut. Și-a adus apoi aminte de faptul că nici un om de afacei, nici un om alb sau nici un personaj politic nu a fost vreodată în acele locuri.

    Domnul Alison s-a bucurat mult să vadă ceea ce se întâmplă în zona de unde provine și și-a reînnoit promisiunea că va continua să ne ofere tot sprijinul necesar bunului mers al lucrării.

    După ce am văzut biserica și locul unde va este fântâna, fratele păstor Maere ne-a dus lângă gardul care desparte satul de Parcul Național Liwonde. De aici vin în mod regulat elefanți care distrug tot ce le stă în cale, iar recent au apărut și hipopotamii. Fiind sezonul ploios, aceste animale se simt în largul lor chiar dacă sunt mai departe de apă.

    Lucrarea din sat continuă deși mai apar probleme și defecțiuni din când în când. Fântâna a fost săpată până la adâncimea de 37,8 metri, iar țevile PVC au fost instalate. Astăzi trebuia să facem un test pentru a determina volumul de apă, însă pompa folosită s-a defectat. Totuși, în câteva zile vom avea o altă pompă, și apoi vom instala restul elementelor.

    Dumnezeu a fost bun cu noi și a binecuvântat lucrarea din Malawi încă de la bun început, cu mulți ani înainte ca eu să vin aici. Dumnezeu a binecuvântat viziunea fratelui Tom și până în ziua de astăzi noi ne bucurăm de acele binecuvântări. Mai mult, sperăm noi, Dumnezeu binecuvântează și viziunea noastră de a continua și extinde lucrarea din Malawi. Noi suntem onorați să fim parte în această lucrare și ne rugăm ca Domnul să ne găsescă în fiecare zi, dar și la final, credincioși în tot ceea ce am făcut.

    Mai jos puteți vedea câteva poze făcute cu domnul Alison, cu păstorul Maere și cu gardul care separă Muheriwa de Parcul Național Liwonde.

    În poza de mai jos se pot observa urmele pașilor elefanților care bântuie zona aproape în fiecare noapte. Porumbul tânăr este principala atracție și de câteva ori pe an elefanții trec prin gard, în ciuda faptului că acesta este electrificat. Cel puțin așa se spune, nimeni nu a încercat. 🙂

    În această poză se pot vedea urmele unor pui de hipopotami.

    Mai jos, o comparație între piciorul meu (nr. 43) și cel de elefant.

    Copacul de mai jos, un baobab tânăr situat în satul Muheriwa, este atacat de elefanți. Scoarța lui este ținta lor pe perioada sezonului uscat, deoarece aceasta conține mari cantități de apă.

    Dincolo de gard.

    În stânga se poate observa gardul, iar în dreapta casa păstorului Maere. În urmă cu câteva luni, un elefant s-a învârtit împrejurul casei în mijlocul nopții, în căutare de mâncare.

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!

  • Fântână Muheriwa

    Chiar dacă primele zile din an deja au trecut și fiecare dintre noi deja suntem obișnuiți cu 2016, totuși permiteți-ne și pe această cale să vă urăm un An Nou fericit și binecuvântat.

    2015 a trecut și, uitându-ne în urmă, nu putem decât să rămânem uimiți de cât de repede trece timpul; parcă ieri a fost ianuarie 2015, parcă ieri plănuiam pentru întregul an. Minut cu minut, oră cu oră și zi de zi, timpul într-adevăr zboară și tot ceea ce rămâne este ceea ce am făcut. Mai important, tot ceea ce va avea valoare eternă va fi doar ceea ce am făcut pentru Domnul.

    Uitându-ne înainte, vedem că am intrat într-un an nou plin de oportunități pentru lucrare. La fiecare 2 ani, în luna ianuarie, trebuie să aplicăm pentru reînnoirea vizei noastre de misionari, lucru pe care l-am făcut și acum în 2016. O viză nouă înseamnă încă 2 ani încredințați de Dumnezeu în lucrarea din Malawi, de aceea am început anul în plină forță.

    Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile și am primit toți banii necesari pentru forarea unei fântâni în satul Muheriwa. Anul trecut scriam despre problemele grave de acolo și tot atunci v-am pus la dispoziție și un film destul de detailat făcut de mine în acel sat.

    Așa cum puteți vedea, oamenii sapă în albiile uscate ale râurilor în căutare de apă. Încredințarea noastră este că NIMENI nu ar trebui să trăiască așa și fiecare om are dreptul de bază la apă potabilă. Păcatul a făcut ca situația să fie altfel în acest sat, însă cu ajutorul lui Dumnezeu aducem o lumină pentru Cristos și din acest punct de vedere.

    În Muheriwa avem o biserică, Biserica Baptistă Speranța și o lucrare cu taberele de evanghelizare. De-a lungul anilor, zeci de adulți și probabil sute de copii s-au întors la Domnul în urma lucrării misiunii Speranță pentru Viitor din acest loc. Anul trecut am reconstruit biserica, iar acum aducem acel element indispensabil vieții: apa!

    Lucrarea tocmai a început și sperăm ca în timp util să terminăm, astfel încât oamenii de aici să poată avea acces la această apă curată. Auzim tot mai des de cazuri de holeră în Malawi, această boală fiind provocată în special atunci când apa de băut este infectată cu deșeurile umane. Oamenii beau apă de unde pot și de multe ori ea nu este potabilă. 
    Conform aparatului pe care l-am adus aici, apa se găsește din belșug chiar pe teritoriul bisericii noastre. Primul rău subteran începe de la aprox. 14 m adâncime, al doilea de la aprox. 25 de metri și al treilea undeva între 38-40 m adâncime. Planul este ca să trecem prin primele două și să ne oprim la 40 m, exact în cel de-al treilea. În felul acesta, vom avea șanse mari ca apa să fie disponibilă chiar și în perioada secetoasă a anului, între lunile iunie – noiembrie, atunci când pânza freatică este de obicei scăzută. 

    Sperăm ca săptămâna viitoare să terminăm atât cu săpatul dar și cu instalatul pompei în sine. Abia aștept să gust și să văd ce bună este apa și să văd bucuria de pe fețele oamenilor printre care slujim.

    Nouă ne este greu de imaginat ce înseamnă să nu avem apă. Avem robinete în bucătărie, în baie, afară, unii poate chiar și în garaj și ne așteptăm ca apa să curgă de fiecare dată când avem nevoie. În Africa lucrurile nu stau chiar așa, femeile și copiii fiind nevoiți să meargă pe jos kilometri întregi și isă își petreacă ore în fiecare zi în căutarea și aducerea apei. Pentru mulți copii, aceasta este slujba lor în fiecare zi, de aceea nu mai au timp pentru școală sau copilărie în general. Pentru mame, orele petrecute în căutarea apei sunt ore departe de familie și departe de casă.

    Nu știu exact ce va face Domnul prin această fântână, însă știu că va fi ceva măreț.

    Vă mulțumim pentru rugăciunile înălțate cu privire la acest proiect!

    Rugați-vă pentru noi!
    Rugați-vă pentru Malawi!