Astăzi a fost Sărbătoare în satul Kachere, deoarece am avut un botez nou-testamental. Chiar dacă vremea a fost rece și apa a fost și ea rece și murdară, 29 de noi creștini au făcut acest pas important în viața lor de credință.
Botezul este important pentru că a fost lăsat de Domnul Isus ca și poruncă. Actul botezului face parte și din Marea Trimitere pe care fiecare dintre noi o avem încredințată. Botezul nu mântuie, nici nu produce viața veșnică, însă arată public faptul că acest lucru deja s-a întâmplat în viața celui credincios. Botezul este simbolul unirii cu Cristos, în moartea, îngroparea și învierea Lui.
“Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v’am poruncit.”
Matei 28:19-20
“Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați;”
Fapte 2:41
Din cei 29 de frații și surori care au fost botezați astăzi, 7 au fost orfani din cadrul Orfelinatului pe care îl avem în Kachere. Mă bucur enorm să văd că Dumnezeu lucrează în continuare în biserica din Kachere. Cu excepția anului 2015, în fiecare an au fost oficiate servicii de botez în acest sat, semn că Dumnezeu lucrează la inimile oamenilor. La fel, mă bucur mult să văd că și copiii cu care lucrăm în acest sat răspund Evangheliei. La primul serviciu de botez după deschiderea orfelinatului, au fost botezați 4 copii și, de atunci, de fiecare dată avem cel puțin 2-3 care înțeleg ce trebuie să facă.
Stau și mă întreb, oare ce ar fi fost în acest sat dacă nu am fi avut lucrarea cu copiii orfani? Unde ar fi fost cei 7 copii astăzi? Dar restul? Observați vă rog importanța lucrării de lungă durată într-un loc precum Kachere. Observați vă rog importanța suportului financiar lunar și a sponsorizării pe care dumneavoastră o trimiteți pentru acești copii. Viziunea mea pentru ei a fost aceeași și rămâne la fel: având grijă de partea materială, să ne ocupăm de partea lor spirituală.
Ziua de astăzi stă drept mărturie că acest lucru se întâmplă!
Continuați să vă rugați pentru lucrarea din Kachere. În curând vom fi nevoiți să extindem clădirea bisericii deoarece numărul celor care vin în fiecare duminică depășește numărul locurilor pe care le avem. În fiecare duminică, unii frați sau surori stau afară, astfel încât musafirii să aibă loc înăuntru.
Drumul de 30 minute către baltă ne duce prin câmpuri și printre bananieri.
Ajunși la fața locului, fratele păstor Mtambo verifică adâncimea apei!
Botezând credincioșii, câte doi odată.
Un moment de bucurie împreună cu păstorul Mtambo.
O priveliște de ansamblu asupra bălții, celor prezenți și naturii!
În urmă cu câteva zile am postat pe Facebook și am cerut ajutor în privința unei probleme cu apa caldă și rece de la casa de misiune din Malawi. Acolo am încercat să explic, în cuvintele mele de non-instalator, că avem apă rece care vine pe conducta de apă caldă.
Câțiva au încercat să mă ajute însă foarte puțini m-au înțeles, de aceea vreau să explic aici încă o dată care este problema și de ce cred că ne apropiem de rezolvarea ei.
Așadar, de ceva vreme întâmpinăm următoarea problemă. Apa caldă vine foarte greu la robinete, deși boilerul funcționează, rezistența lui e bună și se simte că e fierbinte. Probleme cu presiunea apei au fost dintotdeauna, însă de ceva vreme am observat că apa caldă curge atunci când presiunea de la Vital (deși aici se numește Water Board) este bună, însă nu mai ajunge la robinete atunci când presiunea scade doar puțin.
În ziua când am postat problema pe Facebook, m-am decis să mă fac instalator. Am deconectat cele două furtune de la boiler, unul care aduce apa rece în boiler și celălalt care duce apa caldă la sistem. Am fost foarte surprins să observ că avem presiune de apa rece în țeava din perete unde ar trebui să fie apă caldă de la boiler. Defapt apa rece țâșnea din țeava unde ar fi trebuit să meargă apă caldă. Înțelegeți vă rog sensul de curgere al apei aici. Apa caldă trebuia să intre în perete de la boiler, însă pe aceeași țeavă apa rece venea dinspre perete către boiler.
Am primit tot felul de sfaturi, cu siguranță foarte bine intenționate. Ba să pun o soluție gen Calgon pentru că aș avea calciu pe rezistență, ba că poate rezistența nu e bună, ba una, ba alta. Sper ca această poză să arate clar cum stau lucrurile. Albastru e apă rece, roșu e apă caldă. Galben e doar informativ. Așadar, acolo unde furtunul flexibil de apă caldă se contează la perete este locul unde eu am desfăcut. Ce ar fi trebuit să observ acolo? Nimic, pentru că apa curge dinspre boiler, ori dacă boilerul e deconectat nu ar fi trebuit să am apă. Tocmai aici este problema, din țeava din perete țâșnea apă rece de la Vital, cu presiune și fără să se oprească. De aceea spuneam și pe Facebook că pe aceeași țeavă se “bat cap în cap” apa rece de la Vital cu apa caldă de la boiler. Clar că ceva nu este în regulă.
Acest tip de boiler funcționează după presiunea apei de la Vital. Câtă apă rece intră pe țeava albastră, tot atâta apă fierbinte curge pe țeava roșie. Dacă opresc total apa rece de la robinetul mic care îl vedeți acolo pe perete, atunci nu mai am deloc apă caldă, ceea ce e și normal.
Acum, dacă aceeași apă rece curge pe ambele țevi, presiunea se înjumătățește automat, iar apa caldă trebuie să împingă apa rece, altfel la robinete avem doar apă rece tot timpul.
În timp ce discutam cu cineva despre problema aceasta, am pus o întrebare printre altele zeci de întrebări: “Este posibil ca apa rece să se amstece cu apa caldă oriunde în sistem?”. Răspunsul a fost nu, doarece țevile sunt total separate. Apa rece vine de la Vital și apoi merge direct la robinet. O țeavă vine spre boiler si de acolo țevile merg spre robinetul cu apă caldă. Nu există nici o posibilitate, cel puțin nu în cazul ăsta atât de simplu, ca apa rece să se amstece cu apa caldă undeva în perete.
După ce am terminat discuția, întrebarea mea mi-a rămas în minte. Oare chiar nu există nici un loc unde apa se amestecă? Unde va trebuie să se întâmple problema. Răspunul mi-a venit imediat. Ba da, există un singur loc, și anume chiar la robinet. Nu? Acolo se amestecă apa rece cu apa caldă, căci așa reglăm temperatura apei după nevoie.
Problema a devenit evidentă. Unul dintre robineți este stricat și, în loc să oprească apa, o lasă să treacă dintr-o parte în cealaltă, și totul în timp ce nimic nu curge pe dinafară. Amstecul se întâmplă în interior și e ca și cum aș fi conectat cele două țevi împreună.
Nici nu am știut cum să caut pe net problema, însă după vreo 1 oră am descoperit denumirea: crossover, adică amestecare. Cu siguranță un instalator va ști mai bine cum se numește în limba română, însă cred că fiecare înțelegem acum. Prima poză de mai sus arată un sistem normal, iar a doua poză arată situația unde apa rece și caldă se amestecă. Sunt doar două locuri unde se poate întâmpla: în boiler sau la un robinet.
Având denumirea problemei în mână, am aflat și cum să identific unde se amstecă apa, și la final am găsit vinovatul:
Acesta este robinetul de la cada de baie. Am oprit apa rece să intre în boiler, și am dat drumul la apa caldă în bucătărie. Deși nimin nu ar fi trebuit să curgă, am avut presiune de apă rece. Am revenit în baie și am pus urechea pe robinet acolo unde am auzit zgomotul apei care trecea din țeava rece, prin robinet, în țeava de apă caldă.
Mâine vom merge în Blantyre și sper să găsesc ceva robineți mai de calitate. Acesta l-am cumpărat în urmă cu vreo 4 ani de aici din Zomba, fiind și ultima bucată într-un stoc de 2 bucăți pe care vânzătorul l-a avut.
Menționam mai sus că trebuie să mă fac instalator aici pe câmpul de misiune. Cred că orice misionar, lucrător, voluntar sau orice ar fi el, însă care locuiește într-o țară din lumea a treia a experimentat situații în care a trebuit să își suflece mâinile, să caute pe Google, să sune un prieten și apoi să rezolve problema.
Aici în Malawi am lucrat la mașină, inclusiv am deschis motorul, am sudat, am amestecat ciment, am fost electrician, am fost electronist, am fost informatician și am reinstalat sisteme de operare, am reparat canapeaua și am desfundat toaleta. În timpul liber, am făcut și misiune 🙂
În orașele mari probabil există oameni care mai cunosc meserie, însă în cele precum Zomba, lucrurile stau altfel. Aici nu avem mecanici de încredere, nici oameni care să pună gresie și nici instalatori. Nu am pe cine să sun și care să știu că va face o treabă bună. Anul trecut am cerut un șarpe de desfundat țevile pentru că cineva mi-a venit și a folosit o bucată de bambus. Când i-am arătat șarpele de desfundat, s-a uitat la el ca la felul 12.
Asta este și mergem înainte. Rugați-vă ca să avem înțelepciune în fiecare zi, astfel încât să ne rezolvăm problemele atunci când ele apar.
Dacă vreun instalator care a citit rândurile acestea și a înțeles problema din prima vrea să ne ajute pe viitor, vă rog să luați legătura cu mine.
Deși acesta este un blog cu și despre misiunea din Malawi, mă văd nevoit câteodată să scriu despre lucruri care nu ar avea de-a face în mod direct cu lucrarea, ci mai mult cu situații generale care ne afectează pe fiecare dintre noi. Cred și știu că am o “chemare” înspre tehnologie (ca să folosesc o idee misională), dar tot așa înțeleg că nu toată lumea înțelege această “lume” în același mod.
Trăim în era tehnologiei și o bună parte a informațiilor noastre sunt stocate online. Aceste informații sunt valoroase și importante nu doar nouă, posesorilor de drept, dar și celor rău-voitori. Cu siguranță fiecare dintre noi am auzit de viruși sau de emailurile din partea unor “văduve” sau “bolnavi de cancer” care nu au ce să facă cu cei 2 milioane de dolari pe care îi au. Cred că fiecare dintre noi știm să ne ferim de viruși, având programe antivirus instalate. Mai sper și că niciunul dintre noi nu dă crezare emailurilor de tipul celor descrise mai sus.
Cele două exemplu sunt însă doar picătura din oceanul multitudinelor de metode prin care criminalii încearcă să fure și să se folosească de datele noastre private. În acest articol vă voi da un exemplu concret prin care eu am trecut și vă voi oferi câteva sfaturi în ce privește viața dumneavoastră online.
De-a lungul anilor am fost expus la sute sau poate mii de mesaje prin care fel de fel de indivizi comit fraudă online. Acest tip de mesaje se numesc scam 419 (înșelătorie 419); numărul 419 provine de la secțiunea 419 din Codul Criminal din Nigeria, care se ocupă cu înșelătoria, acuzațiile de înșelătorie și sancțiunile pentru infractori. După o mică experiență neplăcută în urmă cu aproape 10 ani, am înțeles că acest tip de mesaje nu sunt și nu au cum să fie reale, de atunci ignorându-le complet de fiecare dată.
Astăzi, însă, am fost surprins să mă văd ca și o potențială victimă la un alt tip de înșelăciune electronică cu care personal nu am avut contact până acum. Mă refer aici la phishing, acel proces fraudulos prin care se încearcă obținerea unor informați cu caracter personal, prin intermediul unui email sau a unei pagini de web în care autorul pretinde că este de încredere. Informațiile căutate de infractori sunt: nume, parolă, adrese de email, carduri bancare, ș.a.m.d. Spre deosebire de scam 419, unde victima trimite voluntar aceste informații crezând că va primi bani, înșelătoria de tip phishing sustrage aceste informații în mod ilegal, folosind pagini de internet false al căror aspect este aproape sau chiar identic cu paginile reale. Citiți mai multe aici: Înșelăciunea electronică.
De câteva ore sunt în birou și lucrez la întâlnirea de păstori pe care o vom avea sâmbătă. Așa cum v-am spus, subiectul este Cina Domnului, și în zilele acestea pregătesc materialele necesare. În timp ce scriam, am observat că am primit un email din partea unui tânăr de aici din Zomba cu care chiar m-am întâlnit azi dimineață. El conduce firma de construcții care ne ajută la clădirea Școlii Biblice, și m-am mirat puțin să văd că mi-a scris un email când deja am discutat astăzi.
Am deschis emailul am observat imediat că mi-a trimis un fișier cu numele CONTRACT. Mi s-a părut ciudată extensia acestui fișier, .html, care este defapt reprezintă o pagină de net. Îl cunosc pe acest tânăr și știu că se pricepe în construcții, însă nu prea în ale calculatoarelor, de aceea mi-am zis că o fi făcut el o greșeală în modul în care a trimis contractul cu pricina. De obicei fișierele de acest gen ar veni cu extensia .pdf, .doc sau ceva asemănător.
Așadar am deschis fișierul din atașament. Înainte să merg mai departe, vreau să vă spun că virușii nu mă preocupă prea mult în acest moment. Sunt conștient că majoritatea virușilor sunt făcuți să atace sistemele care rulează Windows, iar eu sunt utilizator de Mac, acolo unde deocamdată sunt foarte puțini viruși. Totuși, nu recomand nimănui să deschide fișiere necunoscute, mai ales dacă pe acel calculator nu aveți un program antivirus bun.
Mai departe. Am deschis fișierul și acesta s-a deschis în browserul meu de internet. Nimic surprinzător până aici, deoarece extensia lui era de tip .html. Mesaul cu care am fost întâmpinat, însă, mi-a tras câteva semnale de alarmă, însă tot nu mi-am dat seama cu ce exact am de-a face.
Mi s-a părut ciudat să văd greșelile gramaticale și de ortografie din mesajul de mai sus, însă realizarea a venit abia după ce am dat click pe … Ok sau pe Close? Adevărul e că abia acum, în timp ce scriu aceste rânduri, îmi dau seama că defapt mesajul scrie una și opțiunea pe care o am este alta, însă exact acest lucru ar trebui să ne atragă atenția că avem de-a face cu criminali, oameni care nu sunt neaparați recunoscuți pentru inteligența lor sau nivelul de educație.
Așadar, după ce am apăsat buton “Close”, o pagină foarte cunoscută mi-a apărut în fața ochilor, care este însă o copie foarte bună a paginii oficiale de logare în cont pentru utilizatorii Adobe. Defapt, ca să vă convingeți cât de bine este gândită înșelăciunea, vă las mai jos o poză de ecran cu pagina falsă și una cu pagina reală:
Sunt convins că la o primă vedere ar fi greu oricui să își dea seama ce este real și ce este fals, și acum cred că vă puteți da seama cât de departe merg acești oameni fărăs scrupule în căutarea lor de a fura informațiile altora. Adobe nu este nici prima și nici ultima pagină folosită în acest sens. S-au făcut pagini false de Facebook, de Gmail sau de Yahoo și în fiecare zi oameni nevinovați pierd informații valoroase.
În acel punct mi-am dat seama că sunt victima unui atac de tip phishing și, bineînțeles, nu mi-am introdus detaliile pe care pagina mi le-a cerut. Dacă o făceam, adresa mea de email și parola ajungeau în mâinile aceluia a pus la punct frauda, el având mai departe informațiile necesare pentru a se loga în contul meu real de la Adobe.
Pe scurt, în pagina falsificată atacatorul a pus un formular simplu care preia adresa de email și parola introdusă de utilizator. Odată cu apăsarea butonului de “OK”, “SIGN IN”, “VIEW FILE” sau oricare ar fi acesta, acele detalii confidențiale sunt trimise către criminal. Pentru aceia dintre dumneavoastră care aveți răbdare și doriți, mai jos vă voi spune și cum mi-am dat seama ce se întâmplă și unde se trimit informațiile.
Iată câteva sfaturi care vă vor ajuta să nu cădeți pradă acestor atacatori cibernetici:
1. Fiți vigilenți online. Tot timpul.
2. Fiți suspicioși atunci când primiți un email sau un mesaj cu un atașament, mai ales dacă nu v-ați așteptat la așa ceva.
3. Nu deschideți link-uri primite pe mail sau prin mesaje, decât dacă e ceva ce așteptați.
4. Nu aveți încredere în mesajele unde sunteți grăbiți să faceți ceva. Dacă vă veți uita la prima poză atașată, veți observa câteva cuvinte cheie care să vă tragă semnale de alarmă: URGENT (urgent), immediat action (acțiune imediată).
5. Atenție mare la linkurile primite prin email sau mesaje în care vi se cer informații confidențiale: username, parolă, etc.
6. Atunci când introduceți informații confidențiale pe orice pagină de internet, verificați dacă calculatorul dumneavoastră este conectat în mod securizat la aceea pagină. Acest lucru îl confirmați uitându-vă în căsuța unde este afișat linkul paginii. Niciodată, repet, niciodată nu introduceți informații personale dacă acest lacăt lipsește.
Un alt mod de a vă asigura că legătura este securizată (encriptată defapt, astfel încât nimeni să nu poată citi informațiile) este să confirmați că adresa paginii începe cu “https://” și nu “http://“. Acel “s” de la finalul lui “https” arată că legătura este securizată.
7. Fiți atenți la greșeli simple care pot trage semnale de alarmă. Așa cum am spus mai sus, infractorii nu sunt neaparat oameni bine educați, de aceea de multe ori nici măcar nu știu să scrie corect. Pe de altă parte, companiile reale au cu siguranță oameni bine pregătiți care nu vor face greșeli gramaticale sau de ortografie atât de grosolane. Dacă înțelegeți limba engleză, veți realiza și dumneavoastră greșelile din a doua poză pe care am pus-o în acest articol.
Poate vă întrebați, ca și mine, ce ar folosi unui infractor informațiile de acest gen. Așa cum am menționat deja, victima înșelată introduce informații de cont reale, iar aceastea ajung pe mâinile celor răi. Cu ele, infractorul se poate autentifica în contul dumneavoastră real, și de acolo va încerca să sustragă cât mai multe detalii, cu scopul de a face bani. Totul are valoare când vine vorba de mediul online, chiar și conturile noastre.
De curiozitate, m-am autentificat în contul meu de Adobe, folosind pagina lor adevărată bineînțeles, și am încercat să văd ce ar putea fi de folos altora. Criminalii caută informații bancare sau măcar adrese fizice, și toate acestea figurează în mod normal aici. Chiar dacă cardul bancar în sine nu este vizibil, ultimele cifre sunt arătate, la fel și data lui de expirare. Dacă un produs este folosit pe mai multe calculatoare, numele lor de rețea vor fi afișate tot în acest cont, la fel și adresa sau adresele de email folosite, numărul de telefon și adresa fizică. Cu aceste informații, oricine își poate face o idee cu privire la cine este utilizatorul și apoi poate să conceapă noi metode de atac.
O simplă căutare pe Google a emailului meu (preluat fraudulos), va arăta rezultate importante despre persoana mea: cine sunt, poze, blogul acesta, unde locuiesc, ce fac, etc. Un criminal, mai apoi, poate pune cap la cap toate detaliile și poate ști inclusiv când pleci în vacanță și când e casa goală, printre altele. Cred că deja sunteți speriați puțin pentru că da, un simplu email la care nu am fost atenți poate duce la o crimă mult mai mare.
Am promis că voi explica și cum am descoperit ce se întâmplă și unde se transmit informațiile. Iată descoperirile mele.
Pagina falsificată de mai sus preia informațiile utilizatorului și nu are nici o legătură cu Adobe real. La fel se întâmplă și în cazul atacurilor de acest gen când pagini gen Facebook, iCloud sau altele sunt folosite. Ca să vă demonstrez, am introdus informații false în cele două câmpuri și “Adobe” nu m-a avertizat că am făcut o greșeală de autentificare. În cele mai multe cazuri, atacatorii implementează un minimum de validare a datelor introduse, astfel încât totul să pară real, însă nu au cum să știe dacă ceea ce am introdus există în baza de date a celor de la Adobe sau nu. Iată un exemplu: Orice email în format valid, adică să aibă caracterele “@” și “.” va fi acceptat iar orice altceva nu.
Lecția de aici e simplă. Doar pentru că o paginaă arată bine nu înseamnă că ea și este bună.
Odată ce mi-am dat seama că e un atac de tip phishing, am căutat să aflu cine stă în spatele lui și, surpriză, e vorba de cineva din Nigera, țara celor mai mulți înșelători din toată lumea.
Cu un click-dreapta pe pagina cu pricina, am deschis codul sursă, și acolo am descoperit câteva detalii interesante.
În primul rând, imediat după ce informațiile sunt introduse și victima apasă buton “View File”, pagina redirecționează foarte rapid către un alt site, acolo unde defapt acele informații sunt trimise. Un script simplu preia detaliile din pagina 1 și le introduce într-un alt formular aflat pe site-ul seedtravels.
După ce datele confidențiale sunt salvate pe serverul infractorului, pagina redirecționează încă o dată către pagina reală a celor de la Adobe pe care i-a copiat de la bun început. De ce? Pentru ca totul să arate cât se poate de real. Acest lucru este defapt o tactică foarte des întâlnită, infractorii folosindu-se de naivitatea victimelor pentru cel mai scurt timp posibil.
Cine sunt seedtravels? E o agenție de călătorii, însă sunt 100% sigur că e totul e parte dintr-o altă înșelătorie. Site-ul arată mizerabil și e clar că a fost făcut în fugă. Pe prima pagină apare și un număr de telefon, prefixul fiind din…. ați ghicit, Nigeria.
Sunt sigur că mai există o multitudine de informații care se pot extrage din codul sursă, însă timpul și lipsa de interes nu mă lasă să îmi pierd vremea cu ei. Tot ceea ce am explicat mai sus s-a întâmplat în maxim 15 minute. Defapt, acest articol a luat mai mult timp decât problema care l-a cauzat.
La final vă doresc să fiți vigilenți în mediul online, să nu credeți că totul este în regulă și să dați ascultare vocii interioare care vă spune că ceva nu este în regulă. Chiar dacă noi românii avem tendința să spunem că nimeni nu este interesat să ne spargă nouă conturile, iată că această procedură nu este chiar atât de complicată, iar rezultatele pot fi extrem de benefice pentru cei care nu au altceva mai bun să facă decât să distrugă viețile altora.
Am văzut pe site-urile mai multor bănci avertismente cu privire la acest lucru. Frauda de tip phishing este foarte des folosită. Banca pe care o folosim aici în Malawi are următorul mesaj:
Un atașament de acest gen poate duce la blocarea tuturor conturilor pe care le dețineți, în cel mai bun caz, sau chiar la golirea conturilor bancare, în cel mai rău caz. Internetul este plin de oameni care au plătit cu vârf pentru un moment de neatenție, de aceea, încă o dată vă rog, fiți atenți!
În zilele acestea îmi aranjam biletele de avion pentru călătoria din Statele Unite, folosind o aplicație pe care o recomand cu căldură tuturor, App in the Air, disponibilă pe toate platformele importante (Apple, Google și Microsoft). Am rămas surprins să realizez că mă apropii de 100.000 km parcurși doar cu avionul și, normal, m-am întrebat cum este posibil.
Deși în mod normal nu accept și nu recomand ca o aplicație terță să se conecteze la conturile de email, de această dată am zis să o las să văd ce poate să facă. Aplicația caută prin toate emailurile și găsește rezervărilor și biletele de avion, făcând astfel munca de organizare extrem de ușoară pentru utilizator. Astfel am găsit chiar și primul nostru zbor către Malawi, din 16 ianuarie 2009, și în mintea mea au revenit multe amintiri interesante din aceea perioadă a vieții noastre.
Nu voi uita niciodată reacțiile pe care unii le-au avut atunci când am anunțat că vrem să plecăm în Africa. Pe bună dreptate, chiar un frate din biserică mi-a spus că sunt nebun, ducându-mi tânăra familie în mijlocul Africii, unde am putea să murim. Am fost numit om iresponsabil, tânăr fără minte, spion sau aventurier. Foarte puțini, însă, au realizat în acel moment că e vorba totuși de chemarea lui Dumnezeu.
Nu voi uita drumul lung către București pentru a ne lua viza de Malawi. Era iarna lui 2008, și mașina pe care am împrumutat-o nu încălzea suficient. Țin minte că Jessica îngheța de frig în spate și am decis să o aduc pe bancheta din față acolo unde era mult mai cald (mașina era un Ford Transit cu 3 scaune în față). Bineînțeles, poliția ne-a oprit și mi-au dat o amendă sănătoasă, amenințându-mă și cu suspendarea permisului pentru 3 luni. A trebuit să îi rog frumos din toată inima mea să ne înțeleagă situația și măcar să îmi dea permisul înapoi, pentru că aveam nevoie de el în Africa. Abia după ce i-am convins, arătându-le pașapoartele cu viza de Malawi, mi-am primit înapoi permisul. Amenda a trebuit plătită.
Îmi aduc aminte cât de obosit eram după drumul lung. Am pornit către București în noaptea precedentă, am mers direct la Ambasadă după care ne-am întors înapoi către Baia Mare. Lita și Jessica s-au odihnit puțin la un motel în timp ce eu rezolvam vizele, însă eu deloc. Pe drumul de întoarcere, la intrarea în județul Maramureș, undeva în mijlocul nopții și în mijlocul pustietății, nu am mai putut rezista, și a trebuit neapărat să trag pe dreapta și să mă odihnesc puțin. Țin minte că Jessica plângea și țipa de oboseală în timp ce eu căutam măcar 20 de minute de somn. Afară era frig, zăpadă pretutindeni și luna era fie plină sau aproape plină, pentru că lumina totul. La un moment dat ne-am temut că cineva va veni peste noi, și ne-am continuat drumul.
Îmi aduc aminte de drumul lung de 8 ore din Sighet spre Budapesta în noaptea dinaintea plecării. Eram obosiți, eram stresați, eram entuziasmați.
Îmi aduc aminte de emoțiile amestecate din ziua în care am plecat. Pe de-o parte, am fost fericiți să pășim prin credință pe calea lăsată de Domnul, pe de altă parte am fost speriați de ce se va întâmpla și ce vom găsi în Africa. Ca și cum nu ar fi fost destul, am experimentat și supărare atunci când a trebuit să ne luăm rămas bun de la prietenii care ne-au dus la aeroport și de la mama mea care ne-a condus “pe ultimul drum”. Da, toți cei care au fost alături de noi în acele momente știu că am fost pregătiți pentru orice și nu am exclus nici posibilitatea ca să nu ne mai întoarcem în viață niciodată.
Îmi aduc aminte de reacția doamnei de la ghișeul din aeroport. Încărcați cu câte 2 bagaje de cală, unul de mână și unul de laptop (care era folosit ca și bagaj pentru cărți), ne-am cerut biletele. Dânsa și-a dat seama că bagajele de mână sunt cu mult peste limită, însă atunci când a auzit că plecăm în Africa definitiv ne-a urat drum bun în timp ce în ochii ei am putut citi clar uimire și părere de rău. Nici măcar cei care lucrează la ghișeul de bilete nu cred că văd în fiecare zi familii tinere, cu soția însărcinată și cu un copil de 7 luni în brațe, care să se mute în Africa cu doar 4 bagaje mari.
Îmi aduc aminte de acel prim zbor către Amsterdam. Auzisem că e un aeroport enorm iar noi aveam doar 1 oră ca să prindem următorul zbor. Cred că stresul din noi a fost clar pentru toți, deoarece un domn mai în vârstă (de origine din Amsterdam), ne-a desenat pe o hârtie poarta unde vom ateriza și cea de îmbarcare pentru următorul zbor.
Îmi aduc aminte de fuga prin aeroportul din Amsterdam pentru a prinde avionul către Nairobi. Încărcați cu toate bagajele de mână și gențile de laptop am alergat ca bezmeticii prin aeroport, zărind doar cu coada ochiului norocoșii care își permiteau să ia o pauză de cafea.
Îmi aduc aminte de calmul care ne-a inundat atunci când, într-un final, ne-am luat locurile în avionul cel mare către Nairobi. În sfârșit, am crezut noi, ne vom putea odihni și recăpăta puterile. Nu a fost să fie. Pentru început, Jessica a refuzat doarmă în coșulețul pentru copii din avion. Cu ea în brațe, nici eu și nici Lita nu am putut să dormim. Pe la jumătatea zborului, însă, Jessica a cedat oboselii și noi, la rândul nostru, am putut să ne odihnim puțin.
Îmi aduc aminte de momentul în care am pășit în aeroportul din Nairobi. Abia atunci am realizat ce am făcut: am mers în Africa! Țin minte șocul meu atunci când am văzut că toată lumea este neagră la piele. Singurii albi printre negrii, într-un aeroport prost semnalizat, ne-am căutat poarta următoare de îmbarcare. Încărcat cu bagajele familiei, transpirat de căldură, obosit și șocat, cam asta era situația mea din acel moment. Ne-am dat seama imediat că am făcut o greșeală mare. Nu, nu e vorba de alegerea de a merge în Africa, ci de ținuta cu care am fost îmbrăcați. Am plecat în luna Ianuarie din România (una dintre cele mai reci luni ale anului) și am ajuns în Africa (ianuarie fiind una dintre cele mai fierbinți luni ale anului). Fără aer condiționat în sala de așteptare și fără apă destulă, singura opțiune a fost să răbdăm și să așteptăm următorul avion.
Îmi aduc aminte de momentul în care avionul a aterizat în Lilongwe, capitala Malawi. Mi-am dat seama, chiar în acel moment, că totul s-a încheiat, călătoria noastră a luat sfârșit. Țin minte de calmul care m-a inundat, realizând că am ajuns acolo unde Dumnezeu ne-a trimis. Am debarcat avionul, am trecut relativ ușor prin toate controalele din aeroport și ne-am urcat în mașină, crezând că vom ajunge la viitoarea noastră “acasă” în scurt timp. Nu. De la aeroport și până în Zomba sunt nu mai puțin de 324 km, drum pe care șoferul l-a parcurs în 5 ore. Deși a fost cald, deși am fost obosiți, și deși nu era destul loc în mașină pentru noi toți, ne-am bucurat să fim atât de aproape de casă. A fost greu, a fost obositor, însă am realizat că suntem aproape la final.
Îmi aduc aminte cum aproape am rămas fără motorină la mijlocul drumului. Șoferul mașinii nu a plănuit bine călătoria și țin minte și acum frustrarea și îngrijorarea de pe fața lui. Ce vom face dacă, după toată povestea prin care am trecut, vom rămâne blocați undeva în mijlocul drumului, la 1 oră distanță de casă! Slavă Domnului că am avut puțini kwacha la mine, bani pe care i-am schimbat în Lilongwe imediat după ce am ajuns. Cu ei am putut să încărcăm iar rezervorul și să ne continuăm drumul.
Îmi aduc aminte și de momentul în care am ajuns acasă. Nu ne-am așteptat la mult, deoarece e totuși Africa, însă o primire caldă și reală ar fi fost suficientă. Poate și un loc în care curentul electric să funcționeze și unde să avem un minimum necesar: câteva farfurii, o oală și un frigider. Am avut un start greu, însă cred că ne-a fost benefic. Uitându-mă în urmă, văd cum Dumnezeu ne-a pregătit încă din prima zi, pentru o viață de slujire și o lucrare sănătoasă și în creștere.
Îmi aduc aminte și de prima zi plină în Malawi. M-am plimbat puțin prin orașul pe care astăzi îl numesc acasă, și m-am speriat de reacțiile oamenilor din jur. Atunci am avut primul meu șoc cultural. Zomba este un orășel mic, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea. Un om alb, nou, va fi cu siguranță observat și analizat chiar și atunci când se plimbă. Mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu toată atenția și cu toate privirile ațintite spre mine.
Da, cam așa s-au petrecut lucrurile la începutul acestei noi aventuri din viața noastră, Africa. Cu bune și cu rele, cu emoții amestecate și cu pacea din partea lui Dumnezeu am făcut acest pas uriaș prin credință. Am lăsat totul pentru a câștiga altceva, și anume bucuria din faptul că suntem în centrul voii lui Dumnezeu pentru viața noastră. Nu știu câți ne-au înțeles în acele momente, însă cu siguranță i-aș fi putut număra pe degetele de la o singură mână. Totuși, alegerea noastră nu a fost făcută datorită oamenilor sau din pricina oamenilor, ci doar din pricina lui Dumnezeu. Greutățile și problemele care aveau să vină peste noi vor demonstra acest lucru: nu am venit pentru un om și nu plecăm pentru un om. Am venit pentru că Dumnezeu ne-a spus să venim și vom pleca atunci când El ne va spune să plecăm.
Ar mai fi multe de spus, alte amintiri și mai multe detalii la fiecare dintre ele, însă pentru aceasta ar trebui să scriu o carte. Într-un articol viitor voi vorbi despre ce a însemnat pentru noi să lăsăm totul pentru El. Precum alți misionari dinaintea noastră, mult mai însemnați și mai buni, la rândul nostru și noi ne-am “ars corăbiile” și ne-am “jertfit boii și uneltele boilor”, pășind prin credință în viața și misiunea încredințată de Dumnezeu.
Astăzi a fost o zi atât de binecuvântată încât nici nu știu de unde să încep… Mi se bucură inima de fiecare dată când vizitez o biserică nouă, însă astăzi bucuria mea a fost și mai mare deoarece în acest sat avem o biserică nouă, sănătoasă și frumoasă, începută de niște frați în care personal am investit mult de-a lungul anilor.
Așa cum probabil bine știți, în satul Mpyupyu am lucrat de foarte mult timp, iar la un moment dat chiar am organizat niște cursuri de Școală Biblică pentru frații din acest loc. Unul dintre efectele acelor cursuri a fost că biserica a devenit neîncăpătoare, și anul trecut am fost nevoiți să zidim una nouă, mai mare. Un alt rezultat frumos a fost faptul că Dumnezeu a lucrat în inima unor frați, și ei au vrut să meargă într-un sat nou, acolo unde nu a fost nimeni, niciodată, și să înceapă o biserică nouă. Dacă vreți, ei au lucrat ca și niște misionari, și ceea ce avem astăzi, după 3 ani de muncă, este ceva cu adevărat minunat.
Lucrarea din satul Chamba a început în anul 2013, cu 3 oameni. Astăzi avem peste 70 de vizitatori care vin regulat, duminică de duminică. Biserică este încă în curs de formare, încă nu are un păstor ales, însă fratele păstor Simion din Mpyupyu îi vizitează frecvent și îi crește. Eu am fost invitat pentru ca să îi pregătesc pe cei care vor să se boteze, ultima duminică din luna Iulie fiind ziua aleasă pentru această sărbătoare.
Drumul către Chamba nu este prea pavat.
Ca și în orice alt loc nou unde mă duc, îmi place întotdeauna să predic Evanghelia și să invit oamenii la o relație personală cu Domnul Isus. Chiar dacă știu cine a lucrat cu ei în tot acest timp, totuși am încredințarea din partea Domnului că trebuie să mă asigur că Evanghelia a fost propovăduită, că oamenii au înțeles-o și că fiecare dintre ei a fost pus în situația de a face o alegere personală.
Dumnezeu a binecuvântat și Cuvântul predicat astăzi, și 19 suflete s-au întors la Domnul, printre care și șeful satului, doamna Chamba, a cărui nume a fost dat și satului.
După un timp extraordinar de părtășie în Cuvânt, în cântare și în rugăciune, ne-am bucurat și de o masă delicioasă.
Aproximativ 40 de frați și surori sunt candidați pentru botezul din data de 31 Iulie 2016. Până atunci, datoria mea este să predic Evanghelia, să explic semnificația botezului și să mă asigur că doar cei care cred se și botează. Din păcate, există un prost obicei în rândul bisericilor din Malawi, după care botezul este văzut ca fiind procesul prin care viața veșnică este asigurată. Pentru alții, botezul înseamnă doar primirea membralității într-o biserică deci, așa după cum vă puteți imagina, am mult de lucru în această privință.
Clădirea pe care o folosim în acest moment.
Mă folosesc de această oportunitate pentru a vă aduce la cunoștință încă o dată importanța Școlii Biblice pe care nu doar că vrem, ci trebuie să o începem aici în Zomba. Frați și surori de-ai noștrii și de-ale noastre duc lipsă de învățătură biblică, iar acest lucru în contexul în care Domnul Isus ne-a poruncit, în Matei 28:20 să îi învățăm Scripturile: “Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.“. Avem nevoie de rugăciunile dumneavoastră și avem încă nevoie de bani pentru a termina clădirea.
Șefa satului a donat bisericii de aici un teren pe care vom putea să ne construim propria clădire. Ceea ce vedeți în poze și în filmuleț nu aparține bisericii, ci este clădirea altora, pe care acum doar o folosim.
Dorința și planul meu este să continui să lucrez în acest sat, pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu. Vis-a-vis de lucrurile materiale, îmi doresc să avem o clădire a bisericii a noastră.
Ca și fapt divers, cuvântul Chamba în limba chichewa înseamnă “canabis”. Vă asigur, însă, că nimeni aici nu practică acest “sport”.
Ne-am bucura măcar de drumurile din România.
Ne-am bucura și de băncile “incomode” pe care alții le aruncă.
Biserica Baptistă “Speranța” din Chamba
Cele 19 suflete care s-au întors la Domnul astăzi!
Cu șef Chamba
La masă, cu Stanley, păstor Simion și șef Chamba
Mai jos, bucurați-vă de câteva filmulețe scurte pe care le-am făcut astăzi.
Primul dintre ele este cu câțiva copii care făceau repetiții înainte de biserică.
Următorul filmuleț este o cântare frumoasă care spune: “Îți dau viața mea”. Iată traducerea în română, în cazul în care nu înțelegeți chichewa 🙂 sau subtitrarea din limba engleză:
Strofa 1.
Îmi dau viața mea
Domnului, care este Creatorul meu.
Chiar dacă nu am bogății,
Îmi dau viața mea.
Refrenul e același cu strofa 1.
Strofa 2.
Dacă mă duc la spital
Ei îmi cer să plătesc.
Însă la Dumnezeu, este fără plată.
Îmi dau viața mea.
Refren
Strofa 3.
Dacă mă duc la vrăjitor,
El îmi cere să plătesc în avans.
Însă la Dumnezeu, este fără plată.
Îmi dau viața mea.
Refren
Următoarele două clipuri scurte arată starea precară a drumului către această biserică cu oameni minunați.
Astăzi am avut prima întâlnire cu păstorii Malawieni, organizată la Casa de Misiune din Zomba, Malawi. Așa cum bine știți, în fiecare an organizăm Conferințe pentru Păstori, fratele Keith din Stalele Unite fiind acela care pregătește această întrunire. Ne-am gândit, totuși, că ar fi bine să ne întâlnim cu acești păstori pe tot parcusul anului, o dată pe lună, astfel încât să îi înțelegem mai bine, să le știm problemele și să vedem cum putem să fim mai eficienți în cadrul Conferințelor Anuale.
Malawi este o țară izolată din multe puncte de vedere, iar accesul la informații este aici încă destul de restricționat, cel puțin indirect. Păstorii nu au de unde să procure cărți, studii biblice sau comentarii în limba natală, limba Chichewa. Defapt, chiar dacă ele ar fi disponibile, probabil ar fi prea scumpe. Prin urmare, marea majoritate a bisericilor din Malawi au o înțelegere cel puțin sumară a Scripturii. Subiecte precum botezul, cina Domnului, mântuirea sau administrarea finanțelor sunt neînțelese și păstorii și liderii bisericilor sunt însetați după învățătură.
Înainte să merg mai departe, îmi vine în minte Trimiterea Domnului Isus, pentru fiecare dintre noi. El ne-a trimis să propovăduim Evanghelia la orice făptură, să facem ucenici, să botezăm și să îi învățăm pe cei veniți la El. Mate 28:19, 20 clarifică acest lucru: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.“
Cum putem să în învățăm, decât dacă stăm împreună cu ei, cu Biblia deschisă, analizând, studiind, rugându-ne și cerând înțelepciune de sus. Tot Isus ne-a spus că “iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” Nu facem acest lucru bazați pe puterea noastră, ci bazați pe puterea Lui. “Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.“
Revenind la subiect, astăzi am discutat despre botez. Am stat peste 3 ore discutând acest subiect important însă neclar pentru cei mai mulți dintre ei. Întrebări precum “Cum botezăm?”, “Care e semnificația botezului?”, “Cine poate să fie botezat?”, “Care este vârsta propice botezului?”, “Care sunt efectele botezului în viața credinciosului?”, “Este necesar botezul? și multe altele, și-au primit răspuns astăzi. Am discutat și despre botezul copiilor mici, botezul prin stropire, practicile bisericii Romano-Catolice sau Presbiteriene și multe altele.
După studiul biblic despre botez, ne-am bucurat de masa de prânz, iar după aceea am mai discutat câteva lucruri care țin de problemele pe care unele bisericile întâmpină.
La final, fratele Keith le-a vorbit păstorilor și i-a încurajat din Cuvântul lui Dumnezeu, din Marcu 4:35-41. Tehnologia are și ea multe părți bune, și încercăm tot mai mult să o folosim pentru El, fratele Keith fiind prezent prin intermediul internetului.
La final, păstorii m-au rugat să pregătesc un studiu biblic despre Cina Domnului pentru data viitoare.
Rugați-vă pentru aceste întâlniri. Învățătura și ajutorul pe care îl dăm acestor păstori are un impact puternic asupra a sute sau chiar mii de Malawieni. Rugați-vă pentru înțelepciune, pentru înțelegere și pentru un timp binecuvântat împreună.
În luna aceasta sărbătorim zilele de naștere ale celor două fetițe ale noastre, Aimee și Jessica. Aimee a împlinit 7 ani iar Jessica 8 și, drept cadou, le-am cumpărat un papagal vorbitor.
Numele păsării este Taz, și este un papagal gri african, subspecia gri african de Congo. Până la urmă, locuim în Africa, nu? 😀 Mai multe despre el găsiți în acest articol în limba română.
Taz are 18 ani, însă cu îngrijirile necesare ei pot ajunge până la 50-60 de ani. Proprietarul anterior a avut grijă de el și Taz a fost socializat foarte bine, prin urmare el este obișnuit să fie ținut în mână, să fie atins și să vorbească câteva cuvinte precum “Good boy” (bun băiat), “Hello” (Salut), “Oh-oh” (exclamație de mirare), “Careful” (atenție, mai ales atunci când este ținut în mână) și multe altele.
Siyeni este băiatul despre care deja v-am scris mai multe într-un articol precedent, însă acum vreau să vă spun că se simte mult mai bine, lăudat să fie Domnul pentru acest lucru.
Cu mai mult de 5 săptămâni în urmă l-am dus la un spital din Blantyre și, până acum, el este încă internat acolo. Doctorii îi fac teste și îl țin sub observație continuă. Recent, Siyeni a trecut print-o operație cu scop exploratoriu, doctorii dorind să vadă exact care este motivul pentru care abdomenul lui crește în mărime atât de mult. În urma acestei operații, și conform a ceea ce am auzit noi până în acest moment, se pare că intestinele nu sunt la locul lor în cavitatea abdominală. O serie de 3 alte operații vor rezolva problema, între fiecare dintre ele Siyeni având posibilitatea să meargă acasă.
Continuați să vă rugați pentru Siyeni. Per ansamblu, băiatul este schimbat radical deja. Fața îi este senină și plină de viață; Siyeni acum vorbește tot timpul, râde, se joacă și face glume, exact precum orice alt copil de vârsta lui. Mi-am dat seama că nu îl mai doare nimic acum și că se face bine, încet dar sigur.
În perioada 27 Aprilie – 9 Mai avem aici la casa misiunii din Malawi o echipă de muncitori din Statele Unite care au venit să construiască clădirea pentru viitoarea Școală Biblică a Speranței pentru Viitor.
Frații, 5 la număr, vin din statul american Georgia cu un singur scop: să muncească în fiecare zi, de dimineața și până seara, și să ridice pereții Școlii Biblice. Înainte ca ei să ajungă, noi am avut grijă ca toate actele să fie puse la punct, am pregătit terenul și am săpat fundația.
Deși în Malawi se construiește aproape exclusiv doar cu cărămidă, frații au vrut să aibă spor la muncă și au dorită să folosească bolțari de beton. Un singur bolțar de beton ia locul a 8 cărămizi împreună cu mortarul necesar între ele, de aceea e ușor de înțeles de ce s-a făcut această alegere.
Frații au început să lucreze din data de 28, chiar dacă toți erau cu siguranță încă obosiți după călătoria lungă pe care au făcut-o. Această echipă a fost parte a multor altor construcții pe întreg pământul, în țări de pe aproape toate continentele. Ei iubesc această lucrare, iubesc să ajute misionarii să își construiască Școli Biblice, biserici sau case de misiune.
Cu excepția zilelor de duminică, fiecare zi este o zi plină în care frații trag din greu, iar progresul se vede la finalul fiecărei zile. Rugați-vă pentru putere de lucru, rugați-vă pentru vreme favorabilă și pentru ca binecuvântarea Domnului să rămână peste noi toți.
Școala Biblică din Malawi reprezintă viziunea pe care o avem pentru a pregăti și trimite 100 de tineri lucrători în 100 de sate din Malawi. Ei vor face lucrarea noastră de sute de ori mai eficientă și ne vor ajuta să răspândim Evanghelia acolo unde ea fie nu a fost auzită, fie a fost răstălmăcită sau diluată.
Dacă ne urmăriți pe Facebook, atunci cu siguranță deja ați aflat de băiatul bolnav pe care l-am găsit în Mpyupyu, băiat care suferă de o boală încă necunoscută care îi afectează calitatea vieții.
Siyeni este numele acestui băiat și el este orfan de tată însă fără să exagerăm putem spune că este orfan de ambii părinți, deși mama lui trăiește. Problema mare este că mama lui suferă de un handicap mental major, ea nefiind capabilă nici măcar să își poarte singură de grijă, cu atât mai puțin să poarte de grijă altora. Băiatul a fost neglijat pentru foarte mulți ani și acum, la 14 ani, se află în grija bunicului său.
Pentru cea mai bună parte a celor 14 ani, copilul nu a fost dus la doctor, nu a mâncat suficient și nu a primit educația necesară, de aceea el abia poate comunica și îi este foarte greu să socializeze.
Pe Siyeni l-am găsit în Mpyupyu atunci când am avut tabere de evanghelizare; sătenii îngrijorați l-au adus ca să îl vedem și să îi înțelegem starea. Din pozele atașate puteți vedea și dumneavoastră modul în care burta îi este crescută la un nivel exagerat de mare. Din această cauză, Siyeni nu își poate controla nici vezica și nici intestinele. Mai mult, scaunul îi este întotdeauna sub formă de diaree. Din păcate, nici mâncarea nu o poate ține în stomac, aproape de fiecare dată el vomită imediat după mâncare. Acest lucru l-a adus și în starea de malnutriție în care este acum.
Cu toate aceste simptome și probleme, sătenii din Mpyupyu ne-au spus că Siyeni nu mai are mult de trăit, ei observând de-a lungul timpului deteriorarea sănătății copilului.
Speranță pentru Viitor în Malawi este o organizație religioasă, scopul nostru ca și misionari fiind să ducem Evanghelia oamenilor de aici. Credem din toată inima că nevoia cea mai mare a omului este nevoia de Dumnezeu, de aceea lucrarea de propovăduire a Evangheliei a fost și rămâne prioritatea numărul 1. Totuși, Domnul Isus la rândul Său ne-a arătat că Evanghelia propovăduită trebuie să meargă mână în mână cu împlinirea nevoilor materiale, bineînțeles atât timp cât prioritatea rămâne starea spirituală a omului. Domnul Isus a propovăduit Evanghelia, dar a și hrănit pe cei flămânzi. Domnul Isus a predicat, dar a și vindecat. Credem că și noi, ca și urmași ai lui, suntem chemați să facem la fel și să împletim credința cu fapta.
Prin urmare, am decis că trebuie să încercăm să facem ceva pentru Siyeni. Dumnezeu ne-a pus în Mpyupyu cu un scop și știm că noi suntem trimișii Lui acolo. Prin noi, oamenii pot înțelege practic, în viața de zi cu zi, dragostea lui Dumnezeu.
Vineri, săptămâna trecută, l-am dus pe Siyeni la spitalul din Blantyre. Spitalul are doctori buni, însă nu prea are echipamente medicale de calitate. Totuși, după ce am întrebat în stânga și în dreapta, majoritatea mi-au spus să îl duc pe micuț acolo pentru că acel spital este locul potrivit pentru el.
Siyeni este acum internat iar patul lui se află într-o cameră mare, comună, împărțită cu cel puțin alți 20 de copii. Am văzut pe unii care stau pe jos, dar m-am bucurat că Siyeni are un pat. Deocamdată nu știm prea multe informații cu privire la cauzele stării sale. Știm doar că doctorii cer clismă în fiecare zi și că băiatul va fi în spital pentru o vreme.
Rugați-vă, așadar, pentru Siyeni. Credem că prin acest ajutor i se va salva viața, însă rugați-vă pentru viața lui veșnică. Fiind orfan și subnutrit, imediat ce va părăsi spitalul Siyeni va fi inclus în programul pe care îl avem în Mpyupyu cu copiii orfani. Până atunci, rugați-vă ca mâna Domnului să fie cu el și cu doctorii care încă caută problema. Rugați-vă ca Domnul să facă o minune în viața lui Siyeni.
Astăzi a fost Sărbătoare în satul Kachere, deoarece am avut un botez nou-testamental. Chiar dacă vremea a fost rece și apa a fost și ea rece și murdară, 29 de noi creștini au făcut acest pas important în viața lor de credință.
